Legați De Contract

8 - Mănâncă-mă, bea-mă

Mă așez dreaptă, starea mea de somnolență dispare în aer.

- Prietena!? Noi nu ne întâlnim.

- Sunt foarte conștient de acest fapt. Eu sunt cel care a insistat să evite orice are legătură cu relațiile de angajament.

Răspunsul lui îmi lasă în urmă un sentiment de gol în piept. Încerc să nu mă gândesc de ce.

- Bine, atunci de ce i-ai spus mamei tale că ne întâlnim?

Oftează. Își trece mâna prin păr.

- Am spus-o fără să mă gândesc. Chestia e că... După ce mama s-a așezat la casa ei și nu a mai avut proiecte la care să lucreze, a început să mă sâcâie cu viața mea amoroasă. Așa că , ori de câte ori are timp, mă sună și aduce din nou în discuție acest subiect.

Chicotesc.

- Cred că pensionarea a făcut-o pe mama ta să se plictisească, nu?

- Este puțin spus. Ideea este că... Era foarte încântată de ultima mea relație și... Despărțirea care a urmat a lovit-o foarte tare.

Cu siguranță. Cum să nu!

- Și acum mă bate la cap în mod constant să îmi găsesc o soție și să mă așezla casa mea.

Și acea nu voi fi eu.

- Cred că nu vorbești prea des atunci, nu-i așa?

- O dată în viață. Ideea este că s-a întors în State și vrea să se întânească. Iar ea s-a urcat din nou la tribuna ei, iar eu m-am enervat , mi-am băgat piciorul în gură și i-am spus că voi veni cu prietena mea, vine pe pat și se așează lângă mine. Va fi doar pentru două zile. Doar vino cu mine, te rog.

- Dar... Nu poți să vorbești cu mama ta? Sunteți adulți! De ce nu poți rezolva asta cu ea?

- Chiar crezi că te-aș fi întrebat asta dacă nu aș fi încercat deja?

Fix ca un copil mic. Nu ca un bărbat de treizeci și ceva de ani.

- Bin, bine. Dar totuli! Asta e o nebunie! Nu ar trebui să simțiți nevoia de a o răsfăța pe mama dvs, îi spun în timp ce îmi astup goligiunea trupului meu.

- Deci... o vei face?

- Așteaptă! Nu știe că sunt asistenta ta personală?

- Hmm. Putem spune oricând că ne ascundem relația. Ceea ce nu este departe de adevăr. E o fraieră pentru o poveste de dragăste bună, crede-mă.

Închid ochii, gândindu-mă, apoi îi deschid și mă uit la el. Bărbatul care nu-și dă seama ce face din sufletul meu.

Se pare că mi-e foarte greu să-i spun 'nu' acestui bărbat. Când am devenit atât de moale?

- În regulă,bine, îi spun. O să mă prefac că sunt prietena ta. Dar îmi ești dator!

- Ești un salvator de vieți! Mulțumesc, Rebecca!

Mă trage într-o îmbrățișare strânsă. Mirosul lui de mosc îmi atinge nările și cu nasul îngropat în gât, îl inhalez fără să mă gândesc.

- ... Mai mirosit?

- Ummm... Ce? Îmi place parfumul tău.

Îmi trag o palmă imaginară.

- Nu am pus nimic. Am făcut doar un duș.

Încă o palmă.

- Încă miroase foarte bine.

- Vă mulțumesc.

Îmi treasează săruturi pe partea laterală a gâtului până la claviculă. Un fior de încântare îmi străbate coloana vertebrală.