Legați De Contract

5-Tenderly Spanked

Abia îmi reprim dorința de a vomita când mulțimea din jurul meu începe să mă observe.Lumea se învârte în jurul meu și mâini ferme,puternice, mă prind înainte să cad. Șoaptele se răspândesc în jur,în timp ce toți ochii din sală sunt acum ațintiți asupra mea.'Este beată?',aud pe cineva spunând,apoi pe altul:'Se pare că cineva s-a distrat prea mult'!.

Ce? Nu! Nu mă simt bine!

Îmi vine să urlu,dar nu pot.

- Vorbește cu mine.Ești bine?Ce s-a întâmplat?

- Oh,la naiba... simt că o să vomit! Am băut doar o băutură!

- E în regulă,te înțeleg. Dar trebuie să începi să respiri.

Ce e în neregulă cu mine? Nu m-am mai simțit niciodată atât de rău!

Trecerea la un ton mai formal din vocea lui mă ajută să-mi recapăt concentrarea. Dau scurt din cap și încep să respir adânc. Greața se diminuează puțin.

- Unde sunt medicii? Nu vedeți că femeia asta e bolnavă?tună Eric nervos.Hei,tu,cel în costum verde! Nu te mai holba și adu-i aici! bubuie.

Strâng din ochi pentru a vedea o mică mulțime ce se adună în jur. Doamne,ce rușine... O să mă urmărească asta pentru totdeauna? Totul se întâmplă în ceață. După ce unul din medici se ocupă de mine,Eric se grăbește să mă urce într-o mașină și să mă ducă înapoi acasă.Când ajung la apartament,mă mișc stângace în brațele puternice ale lui Eric,întrebându-mă cum naiba am ajuns în situația asta.

- Jur că pot merg singură!

- Este deja o afacere încheiată,domnișoară Floris. Trebuie doar să vă punem pe o canapea.

Oftez și nu mai încerc să mă eliberez,în timp ce șeful meu mă poartă în brațe prin apartament și mă așează cu grijă pe canapea. Pe tot drumul până acasă nu m-a lăsat să fac nici măcar un pas de una singură,purtându-mă în brațe ori de câte ori a putut.

- Serios,domnule Brighton...Aș fi ajuns singură acasă.

- Și dacă te îmbolnăvești pe drum fără niciun ajutor în apropiere? Nici o șansă.

- Nu e responsabilitatea ta. Dar... Mulțumesc.

Ca și cum nu ar fi prima oară în apartamentul meu,Eric se îndreaptă spre bucătărie și îmi toarnă un pahar cu apă. Îl pune pe masă chiar în momentul în care sună soneria. Un minut mai târziu,șeful meu se întoarce cu o pungă de hârtie.

- Cine a fost acela?întreb buimatică,chiar dacă mi-am dat seama.

- L-am rugat pe șoferul meu să aducă niște antibiotice de la farmacie.

- Nu trebuia să faci asta!

Eric se așează lângă mine, punând geanta lângă paharul cu apă.

- I...Îmi pare rău pentru ce s-a întâmplat... Acum toată lumea crede că asistenta ta este o idioată bețivă și proastă...îmi aplec capul de rușine.

- Nu vă faceți griji. De parcă vulturii ăia nu au propriile vicii.

-Dar știi că eu nu am...

-Știu,domnișoară Floris. Vă cred. Deschide geanta și scormonește în ea căutând ceva. Acum,spune-mi,ce s-a întâmplat? Când ai ieșit din baie arătai destul de normal.

- Ei bine,da. Te așteptam,când...

Îi spun repede ce s-a întâmplat.

- Poți să mi-o descrii pe chelneriță?