Spune-mi cum să te distrug

CAP 13 - Totul era numai despre el

Chiar am făcut asta? m-am întrebat.Sau totul a fost doar un vis urât și nimic mai mult? Fumul ce îmi invada acum toate simțurile îmi răspundea mai mult decât suficient la întrebare.

Picături de ploaie s-au năpustit asupra mea și am închis ochii.Tocmai îmi distrusesem sufletul.Vecinii mei au ieșit imediat din case,să vadă ce se întâmplă.

Mi-am ascuns mâinile de privirile lor.Ce spunea asta despre mine? Urmă sa fiu închisă? Urma să fiu trimisă undeva departe? Ce era în neregulă cu mine?

Femeile din cartierul meu s-au strâns în jurul meu ca un scut.Doamna Cars ma luat deoparte,așezând o pătură pe capul meu,ca să mă apere de ploaie.

Totul din jurul meu era învăluit în haos.M-am lăsat pe vine și mi-am scufundat palmele în bălțile deja formate în asfalt.Voiam să țip,dar nu puteam.

Așa că am ales să privesc.Un fulger a luminat cerul și am tresărit.Am căzut cu fundul într-o baltă și am auzit o voce slabă,încercând să îmi spună ceva total indescifrabil,iar niște brațe m-au ajutat să mă ridicat de pe jos.

Polițistul avea pe mâna dreapta un tatuaj cu o dată,scrisă cu cifre romane,iar sub dată se afla un trandafir roșu,din care cădeau câteva petale.Tatuajul lui mă ducea cu gândul la trandafirul din Frumoasa și Bestia,din care cădea în fiecare zi câte o petală.

-Ești bine,scumpo? ma întreabă bărbatul.

-Da,mulțumesc,mormăi atât de încet încât aveam impresia că nici nu mă auzise.

Dar o făcuse.A aprobat din cap și mi-a zâmbit.A luat pătura din mâinile doamnei Cars și ne-am băgat pe amândoi sub ea.M-am cuprins cu brațele și i-am urmărit cu privirea pe pompieri ce încercau să se luptă cu flăcările.

                           ____________

M-am holbat la polițiști din încăpere.Treceau pe lângă mine și îmi zâmbeau.Eram furioasă.Pe fiecare dintre ei.Pe fiecare suflet din încăperea asta care ar fi putut să îi ajute.

Ar fi putut să o ajute pe Marny și să nu-l distrugă pe Jake.Pentru ei,Marny nu este acum decât un alt dosar peste care sa depus praful.Dar Marny făcea diferența.

Ea era prea atrasă de el și de lumea lui ca să vadă răul pe care și-l făcea de una singură,iubindu-l.Eu am fost condusă de ură,dispreț și furie.

Mă aflam deja pe marginea prăpastiei atunci când el a apărut în viața noastră.El doar mi-a dat impulsul de care aveam nevoie ca să ajung cu totul în prăpastie și să nu mai ies niciodată de acolo.

În orașul ăsta nenorocit,nimeni nu are idee cine sunt.Nimeni nu îmi știe secretul.Nimeni nu are habar cine stă cu adevărat în fața lor atunci când îmi vorbesc.Nu eu eram victima.Nici pe departe.Ci el.Totul era numai despre el.

Când soarele ieșea dintre nori,îmi dădeam seama că reușisem să fac față încă unei zile negre.

Dacă iadul exista cu adevărat pe pământ,eu îl trăisem deja.Am simțit fiecare zi de parcă ar fi fost ultima.
Și continuam să-l trăiesc în lumea viselor,pentru că el era prins în amintirile mele.

M-am văzut un monstru,pentru că simțeam că își merita soarta.Că răul se plătește cu rău.Răul pe care el ni la facut nouă și răul pe care eu il făcusem,îmi distrusese inocența pentru totdeauna.