Spune-mi cum să te distrug

CAP 25 - O bătaie a inimi

Am trântit ușa clubului în urma mea și m-am lipit de zidul rece.Am fost atât de furioasă și de grăbită să scap de ochii acuzatori a lui Jace,încât am uitat să îmi mai au haina pe mine.Mi-am strâns brațele în jurul meu,pentru că nu aveam de gând să mai intru înăuntru prea repede.

De fapt,ar fi fost momentul ideal să mă car dracului.Crăciunul era peste două zile,dar sărbătorile erau pentru cei care se puteau bucura de ele.Am început să simt cum ceva umed îmi atinge spatele și m-am răsucit,holbându-mă la urma pe care a lăsat-o în zidul plin de zăpadă.

Ieșisem pe ușa care dădea în spatele clubului,iar singura sursă de lumină era neonul verde ce era așezat deasupra ei.Se aprindea și se stingea alternativ.Cam atât fusese bugetul lui Tyson pentru petrecere.În interior,lux,afară,o magherniță.

Mi-am dus mâinile la spate și am început să scutur zăpada de pe plover.
Eram trecut de miezul nopții,iar pe cer nu era nici măcar o stea.Am simțit o briză scurtă,dar a fost suficient încât să îmi facă pielea de găină și dinți să clănțăne.

Am dat să intru înapoi în club,dar un zgomot mi-a atras atenția și m-a făcut să mă opresc în loc.M-am răsucit și am început să caut cu privirea acel ceva ce făcuse acel zgomot.

Am încercat să îmi adaptez privirea în locul unde nu ajungea lumina neonului,dar nu puteam să observ nimic ne la locul său.Am oftat lung,vrând să intru mai repede înăuntru,dar un alt zgomot m-a făcut din nou să mă opresc.

-E cineva? întreb.

Cum n-am primit niciun răspuns,m-am întors și am dat să deschid ușa,dar am rămas cu mâna pe mâner în secunda în care o conservă goală a ajuns lângă piciorul meu și o pereche de ochii verzi m-au fixat cu privirea din întuneric.

Un motan negru,rănit la ochiul stâng,a apărut de nicăieri,mieunând amenințător spre mine,de parcă aș fi fost cel mai mare dușman al său.Am lovit conversa cu piciorul și am aruncat-o în direcția motanului,ca să îl fac să plece.

Acesta s-a speriat de conservă și s-a ferit la timp,urmând să urce pe ghena de gunoi și să dispară pe acoperiș.

-Motan stupid..,înjur printre dinți și,înainte să pot intra înăuntru,am simțit cum niște degete s-au agățat de gâtul meu,înpingându-mă în zid.

Un scrâncet de durere mi-a părăsit gura când mi-am simțit craniul lovit de zidul tare,în timp ce respirația începea să mi se taie încet din cauza individului ce intenționa să mă ucidă.

-Bună,frumoșico! am înghețat.Ți-am lipsit? vocea îi aparținea lui Conrad.

N-aș fi putut să i-o uit nici dacă întâmplarea de la supermarket ar fi avut loc acum mulți ani.

-Conrad..,îi rostesc numele cu greu.

Conrad a rânjit,iar în lumina neonului verde,privirea lui părea cu adevărat demonică.Nu arăta bine.Atât fizic,cât și psihic.Părul lui blond avea o nuanță spălăcită,de parcă ar fi plin de praf,îi acoperea o parte din frunte.Sub ochii avea cearcăne,buza o avea spartă,iar unul dintre obraji era vânăt.

-Mă bucur să văd că nu m-ai uitat,îmi rostește el aproape de ureche,înpingându-și palma și m-ai mult în gâtul meu.

-Ce vrei? îl întreb,agățându-mă cu mâna de brațul său.

-Ce vreau? îi scapă un surâs.Vreau ca Jake să ajungă lângă afurisita de Marny.Vreau ca licărirea asta din ochii tăi să dispară.Vreau să îți văd trupul fără suflare la picioarele mele.Astea îmi sunt dorințele,trasează o linie cu buzele pe obrazul meu.

Am simțit dezgustul în stomac și cum respirația mi se taie din ce în ce m-ai mult.În minte începuseră să îmi vină toate momentele în care am fost cu adevărat fericită.Nu aveam regrete.Presupun că nu avusesem niciodată.E cam greu să ai remușcări atunci când simți că nu ai greșit cu nimic.