Spune-mi cum să te distrug

CAP 24 - Din cenușă

Obișnuiam să asociez totul cu el.Până și nenorocitele de viscole.Se potriveau cu el,cu duritatea și cruzimea lui.A fost nevoie doar de câteva secunde ca coșmarul să se termine.Nu poți scăpa de fantomele trecutului.Oricât de mult ți-ai dori asta.

Uitându-mă acum la Jake,la faptul că,cumva,își găsise puterea necesară să se ridice din pat și să zâmbească,îmi dau seama cât de norocos este.Am reușit să salvez ce mai rămăsese din sufletul lui.

Căci al meu era făcut de mult timp din cenușă.O mână de praf căruia îi puteam spune odată suflet.Puteam să mă mulțumesc cu faptul că măcar unul dintre noi va putea să își vadă de viață.

Nu mă vedeam pentru totdeauna în viitorul său,căci,pentru totdeauna,nu era chiar pentru oricine,iar eu nu credeam în rahaturi de genul "fericiți până la adânci bătrâneți".Pentru unii,realitatea sună astfel,se simte altfel,se trăiește altfel.

Realitatea mea se schimbase când el intrase în viața mea și a mamei.Iar atunci când a făcut primul pas în încăpere,știam că era doar liniștea dinaintea furtunii.

-La ce te gândești? sunt scoasă dintre gânduri de vocea lui Jake.

Mi-am ridicat capul și l-am privit.Era un om bun.La dracu,era cel mai bun om pe care l-am cunoscut vreodată în viața mea.Nu îl meritam,eram conștientă de asta,dar inima mea avea nevoie să-l simtă aproape.

Eram un cub de greață când l-am cunoscut.Habar nu avea ce efect avea asupra mea.Și nici măcar nu depusese cine știe ce efort.Mă îndrăgostisem de el fără să-mi dau seama.

Am ridicat din umeri,zâmbindu-i.Capul meu se transformase într-o tornadă.Gândurile mele erau împărțite în mii de locuri.Dacă aș alege să îi spun vreodată acest detaliu despre mine,despre ce devenim în urma cu trei ani,nu s-ar mai uita niciodată la mine în felul în care o face acum.

Aveam demonii,ca toți ceilalți.Doar că ai mei erau de o sută de ori mai periculoși.

-La tata,am răspuns într-un final.La toată povestea asta,de fapt,încep să rod oja neagră de pe unghii.Nu știu ce ar trebui să simt sau să fac.

Jake a oftat și s-a răsucit cu totul spre mine.Mi-a întins mâna,iar eu l-am apucat de câteva degete.Avea mâinile al naibii de calde,în timp ce ale mele aveam impresia că înghețaseră,chiar dacă în mașină era suficient de cald.

Mama zicea că cei care au mâinile reci au inimile calde,iar cei cu mâinile calde  au inimile reci,dar Jake avea cea mai caldă inimă.La naiba,mi-a sărit în ajutor fără ca măcar să știe cine sunt.M-am purtat ca ultimul om cu el,dar poate că eram doar al naibii de speriată de ceea ce începusem să simt pentru el.

-Ești cea mai puternică și curajoasă persoană pe care o știu,Brigitte,îmi sărută dosul palmei.Și oricine ți-ar zice contrariul,sunt niște fraierii.

-Glumești? se bagă și Tina în discuție.Nu l-am văzut în viața mea pe Jace m-ai impresionat decât atunci când Brigitte ia ținut piept.Și,ca să fiu sinceră,mi-a plăcut de ea încă din prima clipă când am văzut-o,îmi zâmbește ea,închiontindu-mă cu brațul în joacă.

-Asta pentru că tu mereu ai ales să îți asculți afurisita aia de inima decât nenoricitul ăla de creier,surioară,spune Jace aspru,fără să își ia privirea de la drum.

Știu că toată povestea cu Marny i-au afectat în moduri diferite,dar Jace încă era plin de venin.Jake și Tina îmi puteau spune orice,dar puteam să citesc în privirea lui că încă avea resentimente față de el.Nu îl iertase în totalitate.

Și poate că nu sunt eu cea mai mare fană a iertării,dar ce sa întâmplat cu sora lui nu era vina lui Jake.Iubirea îți poate da aripi sau te poate face să te prăbușești în cel mai brutal mod cu putință.