- Unde vrei să mergem?
Chicotește și îl ține bine de mână, privind cum băiatul ce își aprinsese țigara cu a lui, îl trage spre intrarea în parcul ce îl privise superficial de sus cu ceva zile înainte.
- Undeva unde nu ne va întrerupe nimeni, scumpete..
Saint îi zâmbește cald, simțindu-și în acel moment sufletul cum i se înmoaie, analizând preț de câteva secunde gesturile tandre ale băiatului, cât și formele corpului lui, deși nu prea vedea nimic de acel hanorac negru și larg.
Analizează în detaliu parcul ce devenise un tablou luminos și misterios prin ochii lui, strălucind în lumina blândă a lanternelor și a luminilor urbane. În timp ce soarele se retrage în culisele orizontului, parcursul serii dezvăluie o altă fațetă a frumuseții naturale a acestui colț de lume. Lanternele de hârtie, suspendate în aerul liniștit, emit o lumină caldă și aurie, aruncând umbre dansante pe aleile pietruite ale parcului. Aranjamentele de flori luminoase îmbrățișează copacii, transformându-i în coloane de lumină și culoare în întunericul nopții.
Îl ia puțin mai strâns de mână, observând cum Saint caută cu privirea o bancă ceva mai retrasă. Își mușcă încet buza de jos, inima începând să îi bată puternic în momentul în care băiatul ce îl trăgea ușor după el și îl privi cu ochii sclipind de nerăbdare.
Shiro se așază pe banca din lemn și inspiră adânc. Încercând să își calmeze mâinile tremurânde, își scoate o țigară din pachetul ce îl avea în buzunar și o aprinde, trăgând adânc din ea, încercând să își înăbușe de fapt emoțiile pe care le avea.
Niciodată nu se mai simțise așa, niciodată inima sa nu a bătut în acest ritm, niciodată nu își simțise stomacul ghem.
Pentru câteva secunde crezuse că se îmbolnăvise, însă mintea sa a fost distrasă într-o milisecundă de la a gândi, atunci când băiatul în hanorac își așezase mâna destul de comod pe coapsa sa moale, masând-o într-un ritm lent și chinuitor.
De fapt, Saint stârnise ceva în interiorul său, ceva mult mai puternic decât dragostea.
- Saint...
Îi prinsese scurt mâna în a sa, dorind totuși să îl cunoască mai bine pe băiatul ce îl abordase atât de rapid și ușor, însă simțindu-se bine în preajma sa și în siguranță.
- Shiro~
Saint îl privi într-un mod serios, cu o privire drăgăstoasă totuși, umezind buza de sus cu vârful limbii, dând o șuviță de păr fugară din ochi, dorind să îl analizeze pe Shiro și mai mult, la fel ca un lup care își vânează prada.
Shiro își drege vocea, iar obrajii lui devin roșiatici sub lumina lunii ce apăruse pe cerul înstelat și a privirii atente a băiatului de lângă el.
Părea că își înghițise cuvintele cu totul și credea că orice ar spune ar fi un total dezastru.
Își așeză o mână pe obrazul fin al băiatului și își apropie buzele ușor fierbinți și doritoare de ale lui, lipindu-le apăsat și lung de acestea, sărutându-l într-un mod destul de lent pentru a simți gustul intens a lichiorului de ciocolatã.
Saint își lăsă una dintre mâini să îi cuprindă corpul subțire, trăgându-l cu ușurință în poala lui, simțindu-i imediat mâna pe spatele său, probabil încercând să îl încălzească. Își ridică mâinile pe umerii acestuia, rotind după deget șiretul negru al hanoracului lui, apropiindu-și corpul fraged de al lui Saint, încercând să nu se mai simtă incomod din cauza poziției pe care o aveau, gândindu-se că este doar un simplu sărut și că nu se va ajunge la mai mult, mai ales din pricina locației, dar și a faptului că nu îi cunoștea poziția lui Saint.
Totuși, simțise cum membrul băiatului se întărise sub el, începând să simtă o plăcere neîntâlnită și în același timp să se miște lent deasupra sa, lăsându-se dus de val. Înghite ușor în sec și se joacă lent cu limba lui, prinzând-o între buze, sugând-o lent și provocator, strecurându-și o mână sub hanoracul acestuia, dând de abdomenul său bine lucrat și de pielea sa catifelată.
Tresare scurt, simțind mâinile lui Saint pe fesele sale, strângând și masând într-un mod lent și liniștitor, dar și foarte plăcut, o senzație ciudată pe care nu o mai simțise până în acel moment trecându-i prin tot trupul într-o secundă.
Îl mușcase din greșeală de buza sa de jos și auzise în liniștea parcului un geamăt lung și gros venind dintre buzele lui Saint. Începe să îi deschidă nasturii cămășii într-un ritm alert și să treacă lent cu limba peste gâtul lui Shiro, continuând cu câteva săruturi umede pe umărul său, simțind cum acțiunile lui îi fac corpul să vibreze și inima să aibă palpitații.
Observă lipsa buzelor lui de pe pielea sa catifelată și oftează lung, observând cum Saint își ia telefonul din buzunarul din față al pantalonilor. Fața acestuia devenise extrem de serioasă și răspunde apelului.
Aude vocea lui Alex ușor speriată și tremurândă, deși știa că prietenul său încerca cu disperare să ascundă acest lucru.
- L-a omorât, Saint...
