Vântul începuse să îi alinte pielea albă prea brusc ca el să își dea seama ce se întâmplase de fapt. Observă cum Saint îl luase de mână prea rapid, începând să îl târască după el de parcă era cățelușul său de companie. Privirea îi era blocată într-un punct fix, câteva scene din trecut zărind oriunde se uita, așadar închisese ochii, probabil încercând să se calmeze. Nu știa de ce corpul îi reacționa așa, simțea doar cum îl strânge de mână pe omul din stânga sa.
~Probably something from Shiro's past~
Era ușor amețit, bombănind ceva în colțul gurii, luând pachetul de țigări din buzunar, aprinzând-o pe ultima, deschizând geamul mașinii.
- Shiro, ți-am mai spus să nu te văd fumând lângă mine. spune destul de cald bărbatul de lângă el, însă pe un glas impunător, încercând doar să aibă grijă de fiul său pe care tocmai îl săltase de la o petrecere rivală.
- Iar eu ți-am spus să mă lași în pace. Dacă eu am vrut să merg acolo, tu ce problemã ai? De data asta nu te-am făcut de rușine, doar mă distram cu prietenii mei.
- Idiotule, tu știi cine sunt oamenii ăia și ce îți pot face? Dacă doamna Martin nu îmi spunea unde te afli în acest moment, erai probabil într-un crematoriu, prietenii tăi încercând să scape de tine ca pe un gunoi. Pe ei nu îi interesează cine ești tu, nu îi interesează cine sunt eu. suflă nervos și privește în oglinda retrovizoare.
- Shina! Spune și tu dracului ceva! strânge volanul în pumni, călcând accelerația dorind doar să ajungă cât mai rapid acasă și să uite de acest incident.
- Shiro... își privește fiul cu atenție, analizându-i chipul, ducându-și o mână în părul lui negru ca tăciunea, dându-l încet și fin după ureche. Se așează mai bine pe bancheta din spate în mijloc, nepurtând centura de siguranță pentru a își putea alinta fiul.
- Știi bine că noi doar îți dorim binele. Ai 15 ani, nu ești de petreceri acum sau cel puțin nu la unele de genul. Faci parte din lumea în care ești, trebuie să te adaptezi. Eu și tatăl tău te iubim...
Băiatul se uită pe geam, încercând să asimileze toate lucrurile, dar și să uite de durerea de cap provocată de băuturile alcoolice pe care le amestecase.
- Îmi e rău..
- Păi normal dacă ai amestecat atâtea. Stai să opresc.. bombăne și apasă pedala de frână care totuși se simțea moale. Face ochii mari, însă își dăduse seama ce de fapt se întâmplase. Era totuși prea târziu. Mașina deviase de pe șosea, izbindu-se într-o mașină colaterală, învârtindu-se și ieșind de pe carosabil, luând din plin un cap de pod ce direcționase mașina într-un copac bătrân de la marginea orașului.
Shiro se trezi amețit, simțind un lichid cald ce îi curgea peste ochi. Își duse două degete pe frunte, înmuindu-le în lichid, observând culoarea roșiatică. Ceva rece îi prinsese cealaltă mână, însă fumul gros ce îi invadase nările, îl făcuse și mai amețit decât era. Privi în stânga sa, iar inima începuse să îi bată nebunește. Era tatăl său ce fusese străpuns de creanga copacului bătrân. Își întoarse privirea rapid în spate, însă nu o zări pe mama sa. Observă cum tatăl său îl ținuse strâns de mână, iar de abia atunci simți durerea, piciorul îi era străpuns de o bucată de fier. Își dădu rapid centura jos, fumul începând să se întețească. Își trage piciorul în sus și inspiră și expiră, corpul începând să îi tremure, iar lacrimile să îi blureze privirea. Deschide rapid ușa și iese. Se îndepărtează rapid de mașină, șchiopătând, piciorul începând să îi sângereze puternic. Se uită în jur după mama sa, având inima cât un ghimpe, auzind deja sirenele de poliție și ambulanță apropiindu-se. Privi capul de pod ce îl luase mașina și se apropie încet, scâncind de durere.
Căzu în genunchi imediat ce văzu scena. Mama sa fusese aruncată prin geam din cauza impactului, fiind plină de cioburi, stând cu fața în jos în șanțul de la marginea orașului. O trase rapid în brațele sale și începu a plânge.
Cămașa sa albă începând să se îmbine cu sângele mamei sale, formând un vișiniu ușor aprins. Își duse o mână pe capul ei, încercând să oprească sângerarea cu mâna lui tremurândă, deși corpul ei era deja rece. Îi sărută apăsat obrazul și încercă să o trezească.
- Mama..
~...~
Mașina se oprise în fața barului, iar Saint coborî primul, ducându-se imediat în club, crezând că fratele său pățise ceva, uitând de Shiro.
Băiatul cu părul ca tăciunea rămăsese tăcut, începând să tremure, având privirea într-un punct fix. Își duse o mână în pantaloni și scoase o cutiuță de argint în care mai avea doar un joint. Deschise portiera și se rezemă de mașină, aprinzandu-l. Trase adânc din el, spunând că va merge în club după ce îl termină.
- Și dacă totul s-ar sfârși
Eu tot singur voi rămâne,
Căci tu nu vei depăși
Cine am fost și cine voi fi mâine.
Înghite în sec și aruncă la gunoi rămășițele, intrând în club, observând cum Alex era în brațele lui Saint, încercând să îl liniștească pe acesta.
- Shiro... se ridică rapid și venise să îl ia în brațe strâns de parcă el ar fi fost martorul acestui incident.
- Alex...ce s-a întâmplat?
- A venit cineva în club și a început să tragă la întâmplare într-un tip, apoi a fugit înainte ca cineva să îl prindă.
- Ancheta a început?
- Da, dar..tipul e mort..
- Shh.. îi mângâie încet părul, încercând să îl liniștească. Totul va fi bine.
- Shiro..nu de asta îmi e frică și nu de asta îmi fac griji.
- Păi și atunci ce te smiorcăi?
- Tipul.. spune cu vocea tremurândă.
- Așa..îl privi îngrijorat crezând că e noul lui iubit ori amicul său.
- Semăna aproape perfect cu tine...
