***
- Uneori, viața îți oferă portițe de scăpare din lumea infectă ce te-a înconjurat încet fără să îți dai seama. Găsește portițele, Shiro.
***
Brunetul se trezi ușor bulversat, întrucât după mult timp în care nu își mai simțise mama aproape, în sfârșit o făcuse. Doar auzise vocea acesteia, începând să creadă că probabil este supărată pe el. Totuși, un zâmbet de bucurie se afișase pe fața lui obosită, privind tâmp tavanul alb al camerei. Își întoarse scurt capul pentru a îl vedea pe musafirul său, însă observase doar cearșaful negru și boțit. Ușa balconului era însă deschisă, inhalând imediat fumul de țigară ce se răspândea puțin câte puțin în dormitor.
Se ridică încet din pat și își întinde spatele, auzind trosnitul propriilor oase. Se îndreaptă cu pași mici spre balcon, oprindu-se în tocul ușii, analizându-l scurt pe Skyler cum privea spre oraș, parcă căutând ceva.
- Shiro, ești un bun ascultător?
Brunetul se așeză confuz lângă el, afirmând scurt din cap, aprinzându-și și el o țigară, trăgând lung din aceasta, lăsând fumul să iasă ușor printre buzele sale.
- Știu că suntem doi străini unul pentru altul, însă cu necunoscuții poți discuta cel mai bine pentru că ei nu te cunosc nici în proporție de 1%.
Cu mâna sa delicată, cu degetele sale lungi și fine, ține o țigară subțire între degetul arătător și degetul mijlociu. Fumul albăstrui se ridică grațios în aer, desenând arabescuri efemere. Într-o mișcare lentă și contemplativă, țigara este adusă către o scrumieră din cristal strălucitor, așezată pe masa de mahon lustruit.
Vârful incandescent al țigării întâlnește suprafața rece a scrumierii, iar sunetul slab al jarului stins se aude, ca un suspin final. Fumul se disipă încet, lăsând în urmă un fir subțire care se risipește în aer. Scrumul cade în cercuri delicate, formând o mică piramidă de cenușă. Scrumiera, acum martor tăcut al acestui ritual, reflectă lumina în fațetele sale, adăugând un strop de eleganță întregii scene. Totul se liniștește, iar atmosfera devine calmă, cu o notă melancolică, în timp ce aroma subtilă de tutun ars se amestecă cu aerul din jur.
- Eu..tocmai ce am ieșit dintr-o relație complicată.. Și mi-am dat seama de multiple lucruri. Îți pot cere un sfat?
Skyler îl privește pe Shiro cu ochii săi verzi ușor insistent și rugător, la fel ca un copilaș ce îi cere mamei sale o bomboană pentru că a fost cuminte. Brunetul îl privi ușor mirat de faptul că a început discuția astfel. Începu să se întrebe ce e ciudat cu acest băiat, curios fiind de faptul că nu a întrebat unde se află în acest moment și de faptul că nu pare deloc speriat. Însă cumva în înțelegea, întrucât unele gânduri nu te lasă să gândești limpede. Acesta afirmă și de această dată, așteptând tăcut vorbele calculate ale lui Skyler, nedorind să îl bulverseze.
- Cred că sunt îndrăgostit de prietenul din copilărie al fostului meu iubit. Am realizat asta după atât de mult timp încât îmi e jenă și să îmi arăt fața prin preajma lui.
Ochii de smarald ai acestuia îi sunt imediat acoperiți cu palmele sale albe, emanând o timiditate copilărească, iar un mic oftat îi scapă printre buze.
Shiro clipește des, imediat fața lui Alex trecându-i prin minte. Își mușcă ușor buza de jos pentru a nu râde, lăsând privirea în jos, începând să gândească cuvintele potrivite. Totuși ceva nu făcea sens. În pozele lui Luca era o femeie.
- Sper că e arătos măcar, dacă tot te stresezi atât de mult în legătură cu el.
Privirea intensă a lui Skyler, aproape hipnotică, îl țintește pe Shiro la fel cum un vânător prinde în capcană iepurele pe care îl vânează de mult timp. Ochii săi verzi par să danseze în lumina zilei, capturând toate nuanțele de verde din jur, reflectând frumusețea naturii și misterul unei priviri nepământene. Acesta își scoate imediat telefonul din buzunar și caută ceva, probabil vreo poză. Îndreaptă telefonul spre Shiro, iar acesta încearcă să nu pară surprins, analizându-și atent prietenul care o ținea în brațe pe iubita lui Luca.
