Decolarea a fost chiar mai usoarã decât m-am asteptat si cu sigurantă a meritat panica pe care am simtit-o pentru o fractiune de secundã. Priv-elistea este absolut superbã, iar norii se văd precum vata de zahăr sub noi.
Admir fiecare detaliu pe care viata mi-l ingăduie si sunt din ce in ce mai
fascinată de faptul că, de la inăltimea asta, pot cuprinde totul in podul pal-
mei.
— iti place? aud vocea lui Jace si-mi rotesc capul pentru a-l privi.
- Da, foarte mult.
— Si mie-mi place privelistea, imi spune si inteleg imediat cã nu este vorba despre ce se aflã dincolo de geam ci despre mine.
Simt cum obrajii incep să-mi ardã putin, dar incerc sã nu mã dau singură de gol si revin in scaunul meu extrem de comod. Jace incã mã priveste.
- Spune-mi despre tine, ii cer, incercând sã port o conversatie normalã
cu bărbatul din fata mea.
— Ce ai dori sã stii?
- Orice vrei să-mi spui.
Zâmbeste. In ciuda faptului cã are patruzeci si doi de ani nu-si aratã
câtusi de putin anii. As indrazni sã spun că trecerea anilor l-a făcut sã dev-
inã si mai atragator, iar femeile care i-au trecut prin pat cu sigurantã ar putea sã-mi confirme ipoteza. Jace Ford este precum vinul. Anii doar il fac sã devinã mai delicios.
- Nu obisnuies sã agãt femei pe la petreceri. De fapt, imi aleg destul de atent partenerele. Nu mã implic emotional deloc, niciodatã si las asta des-tul de clar incã de la inceput.
- Acum avem ceva in comun. Nici eu nu-mi doresc sã mã implic emotional.
Faptul că a spus clar ce îsi doreste si ce nu mã face sã-l admir si aici prob-
abil se observã anii pe care îi are in spate. Barbatii de vârsta mea sunt în
stare sã mintă până ingheatã apele doar ca sã obtină ce vor de la o femeie.
- Rândul tãu, spune-mi ceva despre tine, mã indeamnã.
- Am avut câteva tentative esuate de relatii, dar renuntam imediat cum
vedeam cã se apropiau de mine. Sã creez o legãturã profundã cu cineva nu este printre dorintele mele.
- Pot intreba de ce?
Rânjesc, privindu-l in ochi.
— Poti intreba orice, dar eu am dreptul sã aleg dacã-ti răspund sau nu.
Scânteia care se aprinde in ochii lui imi provoacã un fior care se opreste
direct intre picioarele mele unde incã pot sã-i simt atingerea dacă depun un efort mic.
— Mã doresti la fel cum te doresc si eu, Anastasia?
Desi intrebarea lui aprinde in mine un foc care oricum ardea mocnit
incã de când l-am văzut pentru prima datã, la petrecere, incerc să-mi
păstrez cumpätul.
— Nu poti sã-ti dai seama dacã te doresc sau nu, Jace?
— Stiu cã o faci, dar mi-ar plăcea sã o spui.
Tachinările dintre noi nu fac decât sã trezeascã in sträfundul mintii mele dorinta de a-mi desface centura pentru a mã urca peste el.
Păcate în paradis
- Nu stiu cu ce femei ai avut tu de-a face până acum, Ford, dar eu sunt
genul care preferã sã arate, nu sã spună, ii intore replica pe care mi-a oferit-
o el in urma cu o seara.
Rânjeste si mã priveste pentru câteva secunde înainte sã-si intoarcã capul spre geam. Când ochii lui, la fel de albastri precum cerul, nu mã mai anal-
izeaza minutios si simt că pot sã respir in sfârsit.
Profit de faptul cã nu se mai uitã la mine pentru a-l privi si fiecare parte
din el mã atrage precum un magnet foarte puternic. Degetele mã furnicã
atunci când ajung in dreptul pometilor sãi definiti, acoperiti de un strat fin
de barbă. Mi-as dori atât de mult sã-mi plimb mâinile peste fiecare parti-
cică din el fãrã sã omit vreun loc. As vrea ca atingerea mea sã-i rămână imprimat pe piele la fel cum mi-a ramas mie imprimat a lui. Mereu când inchid ochii îmi amintes de modul in care Jace m-a privit, de parcã eram
cea mai frumoasã operã de artã pe care o văzuse desi stiu că probabil a
văzut o gramada la viata lui.
Isi desface centura, iar in secunda urmatoare isi lipeste buzele de ale mele intr-un mod violent, aproape posesiv. Savurez gustul pe care-l are, un gust care mã innebuneste si-mi trezeste tot corpul amortit la viată. Desi mintea
mea imi spune sã fug datoritã efectului pe care-l are asupra mea, intreg tru-
pul mã roagã sã rămân oricât mi se permite. Niciunul din noi nu vrea ceva serios ceea ce este o usurare, dar Jace are dreptate, trebuie sã profitãm de
conexiunea pe care o avem.
Aterizarea este chiar mai groaznicã decât credeam eu. Dupã ce ne-am
sãrutat, Jace a ocupat locul de lângã mine, iar acum unghiile mele sunt
infipte adânc in bratul lui.
— Esti extrem de puternicã pentru o femeie atât de mică, il aud spun-
ând, dar nu-mi intorc capul spre el.
Rămân cu ochii strânsi. Atât de strânsi incât pleoapele incep sã mã
doarã, iar stomacul imi urcã in gât de fiecare data când ne apropiem mai
tare de sol. Decolarea si restul? Nota zece. Aterizarea? Oribilă.
Când văd că am ajuns pe sol ii dau drumul lui Jace care face o grimasã.
Mã uit la locul in care unghiile mele i s-au infipt in carnea tare si simt cum stomacul mi se strânge.
- De ce nu mi-ai spus nimic? il intreb, trecându-mi degetele peste adân-citurile mici de pe bratul lui.
- Pentru că-mi plăcea.
Rânjeste cu subinteles si mã simt brusc mai usuratã. Chiar nu aveam nici cea mai micã intentie sã-i las semnele alea, dar aterizarea a scos ce-i mai rău din mine.
Blonda si face aparitia lângã noi, anuntându-ne că putem sã părăsim avi-
onul. Stiu cum se uită o femeie la un bărbat pe care si-l doreste, iar ea cu
sigurantã l-a devorat din priviri toatã clatoria asta si a cautat orice pretext
ca sã ne intrerupã. Chiar si sărutul nostru lung a fost intrerupt de aparitia
ei.
Jace se ridicã în picioare, iar ochii mei ajung cumva sã fie la un nivel cu
umflãtura destul de evidentã. Imi fortez ochii sã nu se holbeze si mã ridic,
inaintând spre iesire. Aerul racoritor mã loveste din plin, iar rafala de vânt care-mi face pãrul sã fluture in toate directiile, imi racoreste corpul care este intr-o tensiune continua.
Mâna lui Jace se asaza pe partea inferioarã a spatelui meu si-mi rotesc capul spre el. Chipul lui cu trăsături bine definite, sculptate parcã de cele
mai pricepute mâini, imi face inima sã se strângã până când ajunge la
dimensiunea unui fir de praf. Totul din acest bărbat imi provoacă stãri pe care nu tin minte sã le fi experimentat vreodatã, iar asta mã intrigã mai tare.
- Haide, mã indeamnă.
Il urmez, cu mâna lui incã pe spatele meu. Ne oprim brusc in fata unui
Range Rover alb, absolut impecabil, iar Jace scoate din pantalonii lui de
stofã care-i vin perfect, cheile de la aceasta. Incercã sã nu mã las coplesitã de toate aceste lucruri, dar devine din ce in ce mai greu. Ultima mea intâl-nire a fost la tipul respectiv acasã, când mama lui era la muncã. Nu mi-e
usor sã mã aflu la o întâlnire in Chicago. Mã rog, intâlnire este probabil un cuvânt prea mare.
Imi deschide portiera de la locul din dreapta, iar eu ti zâmbesc si-mi aran-
Păcate în paradis
jez rochia sub fund înainte sã mã urc in masină. Totul este impresionant de curat, iar parfumul lui se site chiar si-n interiorul acesteia. Sunt destul de sigurã cã-si lasã amprenta peste tot pe unde merge si pe fiecare corp pe
care-l atinge.
O intrebare mã macină incã de când a apărut la usa mea, iar acum pare
momentul ideal sã-i dau glas in speranta că Jace mã va lămuri.
— Dacã nu vrei ceva mai mult de ce m-ai adus până in Chicago? il
intreb, incercând sã găsesc in expresia lui un răspuns.
—Pentru că imi permit, imi răspunde intr-o manierã foarte simplă.
In mod surprinzator chiar are sens ceea ce-mi spune. Probabil pentru un bărbat ca el zburatul până in Chicago este la fel de banal ca o iesire intr-un local de la coltul strazii.
- Plus de asta, vreau sã mã asigur că nu o sã mã uiti usor dupã ce se con-
sumă ceea ce avem noi, terminã de spus, adresându-mi o privire scurtã
inainte sã se uite înapoi la sosea.
Mã uit la gâtul lui lung, la mãrul lui Adam care urcã si coboarã de fiecare
dată când inghite salivã, dar ceea ce mã atrage cu adevărat la el sunt ochii de-un albastru electrizant. Desigur, nici linia maxilarului bine definitã nu
se lasã mai prejos. Incã incerc sã găsesc ceva care sã nu mã atragã la el, dar
momentan nu am gäsit nimic.
Claxoanele care se aud din exterior si injuräturile care ies din gurile sofer-ilor nervoși nu par să îl afecteze deloc pe Jace care sta relaxat în scaunul lui din piele.Imi desprind ochii de la el pentru prima dată de când ne-am pornit din nou la drum pentru a analiza interiorul spectaculos. Are acel aer de
masina care parcã te indeamnã sã scapi de pantofi inainte sã te urci in ea ceea ce-mi duce anxietatea la un alt nivel.
Jace parcheaza masina pe unul din locurile libere si, fãră să-mi spună
nimic, coboarã. Imi duc mâna spre portierã pentru a-l urma, dar Jace mi-o
ia inainte. Incã incerc sã mã obisnuiesc cu trupul lui solid, musculos si cu inăltimea lui care nu-mi permite sã-l privesc din cauza soarelui care-mi
intrã in ochi. Intinde mâna spre mine pentru a mã ajuta sã cobor, iar eu
accept. Atingerea lui îmi provoacã un val de căldurã in tot corpul, dar fi zâmbesc de parcã totul ar fi in regula si nu m-ar excita fiecare interactiune
pe care o avem. Conexiunea asta este mai puternicã decât orice am experi-
mentat eu până acum ceea ce mã intrigã.
Ajungem in fata unei clädiri foarte înalte la care am reusit sã mã uit doar dupã ce mi-am lăsat capul complet pe spate. Mâna lui Jace, care ajunge din
nou pe spatele meu, mã aduce cu picioarele pe pământ.
- Haide, mã indeamnă.
il urmez in interior, plimbându-mi capul in toate partile, ca un copil mic. Ajungem in fata unor usi elegante care apartin ascensorului, iar Jace
apasã un buton. In secundele următoare liftul ajunge la noi, deschizându-si usile. Asa cum m-a obisnuit, mã poteste pe mine inainte lui. Desi interi-
orul acestui lift este mai mare decât baia apartamentului meu, tot simt că
peretii se strâng in jurul nostru, incercând sã ne aducã mai aproape unul de
altul.
— Te simt stresată, Anastasia, vine mai aproape de mine, dar se uitã fix
la usa liftului.
- Nu sunt, neg putin prea repede ceea ce-l face sã zâmbească.
Când aveam ceva alcool la bord era totul mult mai usor de gestionat.
Acum nu pot sã-mi scot din minte faptul că probabil a avut multe femei în cei patruzeci si doi de ani ai lui. Diferenta de vârsta nu era deloc intimid-
antă atunci când eram deasupra lui.
Liftul scoate un sunet care ne anuntă cã am ajuns, iar usile acestuia se
deschid imediat, dezvaluind cea mai frumoasã priveliste din câte am văzut.
Totul din jurul meu dispare, inclusiv bărbatul de lângă mine, si rămân cu
privirea fixatã pe geamurile care se intind din tavan in podea, lăsând la
ivealã panorama superbã a orasului.
Imi fortez picioarele sã pãrăseascã liftul si gura sã rămână inchisã. O
doamnã elegantã, imbracata intr-o uniforma neagrã ne intâmpinã.
- Bună ziua, aveti rezervare?
- Da, pe numele Jace Ford.
— Pe aici.
Păcate în paradis
la care poti observa orasul si frumusetea acestuia. Jace imi trage scaunul ca
eu sã mã asez, iar acum incep sã observ diferentele dintre un bărbat de vâr-sta mea si un bărbat mai mare decât mine cu douzeci de ani. Momentan diferentele sunt doar pozitive. Nimeni n-a mai fost atât de atent cu mine.
Aceeasi femeie care ne-a intâmpinat la intrare ne asaza câte un meniu în
fatã si ne zâmbeste inainte de a pleca.
— Jace, asta e prea mult, murmur.
- Inseamnă cã ai standarde extrem de joase, Anastasia.
- Da, zâmbesc suav, dându-mi o suvitã dupã ureche. Si tu mi le cam
ridici.
Deschide meniul pe care-l are in fatã si ridicã privirea spre mine in cele
din urma.
- Foarte bine, si tu pe ale mele.
Analizez putin cuvintele sale si incep sã studiez meniul desi mintea mea e in altă parte. Standardele mele in materie de bärbati sunt oricum destul de inalte, dar odatã cu aparitia lui Jace in viata mea cred că vor atinge un cu
totul alt nivel si voi sfârsi singurã, inconjuratã de pisici aça cum sustine Noah.
Imi amintesc bruse de prietenul meu si las meniul de-o parte. Scot tele-
fonul din geantã, hotărâta sã-i dau un mesaj ca sã nu fie ingrijorat pentru mine.
O urmez pe femeia care ne conduce până la singura masã aflatã liberã de
Eu: „Am ajuns cu bine. Sunt la unul din cele mai frumoase restaurante din viata mea".
Stau câteva secunde cu telefonul in mână, asteptând un răspuns, iar
Noah nu mã dezamigeste si răspunde la fel de rapid ca de obicei.
Noah: Distreazã-te, Ana. Fã-l praf pe tip".
Sigur, asta dacã nu mã face el praf pe mine prima dată, gândese si pun
telefonul inapoi in geantă.
— Cineva important?
Intrebarea lui mã ia pe nepregätite si nici nu stiu cum sã reactionez.
- I-am spus lui Noah că am ajuns cu bine, ii explic.
- Si Noah este...? privirea ii rămâne fixatã in meniu. - Un prieten foarte bun.
Din fericire nu mai spune nimic desi observ pe chipul lui o urmã de
dezaprobare.
lau din nou meniul pe care acum chiar în cercetez cu atentie. Totul sună
atât de sofisticat incât nici nu stiu ce ar trebui sã aleg. Urmãresc una din
denumiri până ajung in dreptul pretului care îmi face pupilele sã se măre-
ască considerabil.
— Ai gãsit ceva care sã te atragã? mã intreabã Jace, iar eu ridic ochii din
meniu pentru a-l privi.
- Da, imi arcuiesc o sprânceanã, gest care-l face sã zâmbească, semn că a
prins aluzia.
- Mâncarea prima dată, Anastasia.
Nu am consumat nici măcar o pictura de alcool, dar mã simt
indrazneata asa cã las meniul pe masã pentru a-i oferi o priveliste la decol-
teul meu. Se uitã la sânii mei pentru câteva secunde dupã care revine cu
privirea asupra ochilor mei.
— Doar dacă desertul o sã fii tu.
Rânjeste in stilul lui fermector, dar nu mai spune nimic.
După alte câteva minute de cercetat meniul am decis sã optez pentru un
cotlet de miel cu salatã greceascã si lămâie.
— V-ati decis? ne intreabã femeia cu părul prins într-un coc mult prea
strầns.
- Da, ii răspunde Jace, inchizând meniul. O portie de paste cu fructe de mare pentru mine si..., se uitã la mine.
- O portie de cotlet de miel pentru mine, ii răspund femeii care nu
noteaza nimic din ce-i spunem.
Inchid meniul si-l las pe masã.
— Si o sticlã din cel mai bun vin pe care-l aveti.
- Desigur, aproba femeia si ia meniurile din fata noastrã inainte sã
plece.
Atunci când imi rotesc capul spre Jace observ cã el deja mã priveste.
— Vreau sã stiu mai mult despre tine, îmi spune relaxat.
Păcate în paradis
- Ce vrei sã stii?
— Care sunt pasiunile tale? Ce-ti place sã faci?
Inocenta intrebrii lui mã face sã mã relaxez putin in scaunul meu si
caut cele mai potrivite cuvinte pentru a-i răspunde.
- Imi place sã citesc. Lucrez la o librärie din centrul orasului de când am renuntat la facultatea de medicina, îi răspund si mã surprinde nat-
uraletea cu care cuvintele îmi pãrăsesc gura. Când nu sunt la muncã si nu
citesc, îmi place sã scriu versuri.
— Scrii cantece? ma intreaba surprins.
- Ar fi exagerat sã le numim asa, dar dacã tie-ti place, glumesc, iar el
zâmbeste, făcându-mã sã scap mai mult de tensiunea acumulată. Tu? Ce
pasiuni ai?
isi mângâie buza inferioarã cu degetul mare si observ cum caută un
răspuns potrivit. Faptul că s-a lăsat linistea intre noi imi oferă prilejul de a-mi trece din nou privirea peste corpul lui. Nimeni nu ar trebui sã arate atât
de bine intr-o cămasã simpla, albã si cravatã neagră.
- Când nu inchei afaceri importante imi place sã călãresc.
Incerc sã-mi ascund surprinderea.
- Acum pasiunile mele par banale, spun in glumă.
- Nimic legat de tine nu este banal, Anastasia.
Si tensiunea a revenit din nou. S-ar putea sã fie cel mai frumos lucru pe
care un bărbat mi l-a spus vreodată.
- Acum că ai adus in vorbă echitatia, chiar mi-ar plăcea sã invăta intr-o
zi. Poate nu in viata asta, dar cândva, schimb subiectul brusc.
- Mi-ar plăcea să te invăt.
Desi discutia este despre clarie, scânteia din ochii lui imi spune că, in acest moment, se gândeste la modul in care m-am miscat deasupra lui in
acea noapte, când alcoolul a preluat frâiele. Imi place sã cred că cock-tailurile au fost de vină desi stiu că ceva din Jace Ford mã face să-mi pierd mintile si sã las orice urmã de inhibitie la o parte.
