Pactul Sufletelor

♠️Regele Însângerat♠️

Lorenzo Moretti

—Asta e total absurd! m-am răstit eu la tata care stătea la biroul său, nonșalant, ca și cum nici nu i-ar fi păsat de părerea mea.

  Gabo Moretti este tatăl meu și unul dintre cei mai puternici oameni de afaceri din lume. Conducând Moretti&Co, acesta și-a făcut un renume încă de la începutul carierei.

  Și să vezi și să nu crezi, toate acțiunile lui îmi vor reveni mie o dată cu întocmirea testamentului pentru împărțirea moștenirii. Sora mea, Miranda avea să primească moșia din vestul orașului ce era și casa de vacanță pentru familia noastră iar eu aveam să primesc toate acțiunile firmei de când sora mea a refuzat să se ocupe cu așa ceva.

  Doar că, tata avea total alte planuri. Avea să păstreze acțiunile până m-aș fi căsătorit. Am 24 de ani, ce naiba! Vrea să mă căsătoresc de pe acum?

—Am discutat despre asta Enzo, până nu te căsătorești tu nu vezi nicio moștenire, spune tata ferm.

  Simt cum urechile îmi iau foc iar fața îmi devine roșie de nervi. Strâng din pumni pentru a nu îmi răbufni sentimentele negative asupra lui. Aveam nevoie să mă lupt. Sa îmi descarc nervii asupra feței unui oponent care și-o cerea cu înverșunare.

—Si dacă nu mă căsătoresc? Dacă nu sunt pregătit pentru un măritiș?

—Actiunile vor rămâne la mine Lorenzo, a spus el iar eu m-am dat bătut.

  Nu aveam să îmi descarc nervii pe el. Nu din nou. Nu avea să mai fac acea greșeală, nu aveam să îl mai fac sa sufere.

____________________♠️_____________________

În urmă cu 3 ani

  Mă certam cu tata. Din nou. Din nou același subiect. Nu te bate. Nu te lupta. Aduce pete negre pe numele pur al familiei Moretti. Dezamagesti familia. Nu te ridici la standardele înalte ale familiei.

  Simțeam cum explodez. Toate cuvintele îmi intrau în inima, adânc și dureros. Rămâneau înfipte acolo, și era un sentiment neplăcut. Ca niște săgeți cu venin, menite sa te afecteze constant. Rămâneau acolo și de fiecare dată când repetam greșeala de a mă lupta, erau ca niște flashback-uri gata să îmi readucă aminte de certurile mele cu tata și de vorbele tăioase.

  Niciodată nu a înțeles. Cât de adânc poate intra o vorbă în sufletul omului. Cum îl poate afecta, cum îl poate schimba, cum îl poate îndepărta. M-am închis în mine din momentul in care tata mi-a adresat acele vorbe. Acele vorbe pe care nu aveam să le uit niciodată.

  Și am avut o scăpare. L-am pocnit pe tata in falcă. Eram orbit de furie încât nici nu am realizat fapta pe care am făcut-o decât după ce mama țipase speriată și alergase spre tata care zăcea pe podea, inconștient.

____________________♠️_____________________

 
  Mi-am scuturat capul, îndurerat. Din nou aceași durere in piept. Se spune că durerea sufletească este asociata cu durerea fizică. Nu am înțeles niciodată asta până în ziua incidentului.

—Nu te voi dezamăgi, am spus deși am simțit o durere in gat atunci când am scos vorbele pe gura.

  Acesta a zâmbit slab. Ca și când nici nu i-ar fi trecut prin cap să mă creadă. Sincer, nici eu nu mă cred. L-am dezamăgit o dată, cine știe de cate ori o voi mai face.

  Am plecat spre docuri unde aveam să mă întâlnesc cu Ethan. Cel mai bun prieten al meu, și totodată și fratele meu de suflet. O porecla idioata pe care mi-a adus-o la cunoștință acum 18 de ani. Ne cunoaștem de la 8 ani și de atunci am fost nedespărțiți.

  Când aveam să câștig acțiunile firmei aveam să ii dau o parte lui. Merită pe deplin sa conducă alaturi de mine, iar eu as fi mai mult ca onorat să îl am că partener de afaceri.

—Hei Ethan, am spus și l-am luat în brațe.

—Hei amice, ce e cu fața asta, spune el iar eu oftez.

—O disputa cu tata, din nou, am mormăit eu și mi-am masat ușor tâmplele.

—Am înțeles, ai nevoie de o luptă. E omul asta, Erik, spune că ar putea să te bată, a spus el iar eu am pufnit.

  Știm cu toții că eu dețin ringul încă de la 17 ani. M-au proclamat Regele Însângerat încă de pe atunci, și nu regret niciodată decizia pe care am luat-o.

  Sa mă lupt e ca și cum m-aș droga. Mă calmează. Mă lasă să îmi descarc toată furia pe toți proștii care cred că îmi pot face față. Dar ei și-o caută cu lumânarea. Toți de aici au fost de acord sa nu dezvălui aceste activități de la docuri. Toți au fost de acord sa nu sufle o vorbă așa că dacă cineva ar de comentat, o sa o facă aici în ring.

—Am pariat pe tine amice, nu mă face să regret, mi-a făcut el cu ochiul iar eu am rânjit.

  Știam amândoi că nu aveam să pierd nicio lupta, nici dacă oponentul meu ar fi fost de doua sau trei ori mai mare că mine. Eu nu pierd niciodata.

  Mi-am dat jos tricoul și am pășit în ring. Acolo mă aștepta, exact cum mi-am imaginat un bărbat de doua ori mai mare ca mine. Dar datorita musculaturii o sa ii fie greu sa fie agil. Un avantaj pentru mine. Am dat palma amândoi în semn că orice ar câștiga, nimeni nu pleacă cu resentimente.

  Ne-am îndepărtat și am început lupta. Arunca pumni cum nimerea. As fi putut spune că e bun, dar nu în de ajuns. I-am pocnit una in falcă și am simțit cum dinții ii clămpăneau in gura. Acesta a făcut doi pași înapoi și mi-a nimerit una in coaste.

  M-am retras strângând din dinți. Bine jucat. Vrând să mă atace îl lovesc cu piciorul în purta și mă năpustesc asupra lui, nimerindu-i bărbia cu pumnul. Acesta a căzut jos, scuipând sânge. M-am uitat la lumea care aclama: "Regele Însângerat!", "Regele Însângerat!"

  Toți ovaționau. Ca de fiecare data. Am ridicat pumnul în sus, în semn de victorie. Am observat cum în mâinile lui Ethan apăreau teancuri de bani. Acesta mi-a făcut cu ochiul iar eu am zâmbit.

—O mie cinci sute, Enzo. Câți bani, a râs Ethan in timp ce conduceam spre casa.

—Putin, data trecuta au strâns trei, am constatat eu iar el a ridicat din umeri.

—Mariano nu a mai venit să parieze iar Angelo a pariat puțin, știa că o să piardă, a rânjit Ethan iar eu am zâmbit ștrengar.

—Nimeni nu se pune cu mine.

—Pastreaza-ti statutul, Rege Însângerat, a rânjit el iar eu mi-am dat ochii peste cap.

—Inca mi se pare o porecla prostește.

—Ti se potrivește.