După cum v-am spus,Prince se comportă foarte ciudat...de ceva vreme latră și mârâie îngrozitor...probabil o fi obosit după lupta de la muzeu...au urmat apoi două minute de liniște apăsătoare,timp în care Prince stătea întins pe podea gâfâind puternic de parcă cineva l-ar strânge de gât...apoi brusc se ridică și începu să schelălăie îngrozitor!Ochii lui căprui se făcură roșiatici,iar blana incepu să îi cadă fir cu fir.Balele îi curgeau mai tare ca niciodată...L-am luat în brațe cu lacrimi în ochi și l-am strâns mai tare ca nuciodată...
-Of...dragul meu Prince,tu m-ai salvat!În schimb te-ai distrus pe tine!Ești infectat!
Am luat rapid un ser și i l-am injectat în speranța că o să își revină...balele îi disparură,iar cățelul se liniști...L-am luat în brațe iar și am început să il mângâi ușor pe spate.
Deodată...cainelui meu îi aparură spume la gură,lătrând mai din toate puterile!Am știut ce am de făcut...Cu mâna tremurând am luat revolverul îndreptându-l spre Prince...El se uită fix în ochii mei...atunci am lăsat revolverul pe masă...
-Pe cine păcălesc eu?!...Nu pot face asta...țin prea mult la tine...
Ochii cățelului ieșiră din orbite,iar acesta sări la gâtul meu...Îmi e greu să vă spun...Am apucat revolverul îndreptând-u-l spre Prince,cu lacrimi în ochi am tras...Prince căzu mort...
Două ore am stat ghemuit lângă trupul neînsuflețit al dragului meu Prince...Apoi m-am ridicat și privind în gol,am luat o eprubetă din laborator și am trântit-o de podea...am ales atent cel mai ascuțit ciob și l-am ridicat apropiindu-l de mână...Am început să îmi crestez pe braț numele ''Prince''...
A trecut deja o săptămână în care nu am mâncat nimic și nici nu prea am dormit...Mă gândes numai la Prince și cum o să mă descurc fără el...Sunt slăbit și nu cred că aș mai putea rezista mult dacă nu îmi revin...Deodată,un gând sinistru îmi trece prin minte''Dar dacă...''.Era ora 5:00 p.m...Mai sunt 2 ore și va apune soarele...Cred că voi merge pe jos...Am ieșit pe stradă și am pornit înspre centrul orașului.Mergeam domol și stângaci pe stradă...În sfârșit,după o oră de mers pe jos...am ajuns în centru.
,,Din frumusețea orașului nostru,ei au transformat-o într-un loc mai malefic ca iadul...unde sufletele nevinovate ale muritorilor dispar rămânând doar ura și disprețul față de rasa umană...''
Era ora 6:45 p.m.Îmi doresc să se termine mai repede...M-am pus în genunchi așteptându-i pe ei.6:55 p.m,Mai e puțin...deodată se auzi un urlet groaznic,apoi din toate colțurile au ieșit la suprafață.Erau înfometați și furioși...cu atât mai bine...se va termina mai repede...Toți se apropiau de mine...Când mai erau doar 10 pași între mine și ei...se auzi un foc de armă...Când mi-am ridicat privirea am văzut...
Va urma...
