M-am trezit de dimineață dar Zoey plecase deja...Am găsit un bilet pe pernă...
''Am plecat să mai omor infectați...Noroc la antrenament''
Deodată,se auziră niște țipete venind din camera alăturată...Am ieșit pe coridor și am ciocănit la ușă apoi am încercat să o deschid...încuiată...Țipetele se auzeau din ce în ce mai tare,așa că am decis să o sparg.Am executat o frontală împingând cu putere în ușă,imediat se prăbuși zgomotos la pământ și am pătruns în cameră...Ciudat dar nu am văzut pe nimeni,apoi se auzi din baie un zgomot foarte bizar...Ușa era crăpată așa ca am deschi ușa...lumina era stinsă,iar din întuneric,un zombi sări la gâtul meu urlând din toate puterile...l-am înpins în perete,în timp ce era inconștient am luat o carabină ce statea la capul patului și am îndreptat-o înspre el...Însă își reveni rapid și mă atacă iar.Am tras dar nu l-am nimerit,scăpând arma pe jos...Tocmai când era gata să mă muște,Riiad intră în cameră...S-a apropiat rapid de mine și l-a dat pe infectat de pe mine,apoi i-a dat un picior,îl ridică de jos dându-i un pumn tare fix în față...
-Dă-mi mai repede arma aia afurisită!!!
I-am aruncat arma iar acesta,într-o fracțiune de secundă,îl împușcă fix în tâmplă.Infectatul căzu lat...
Apoi luă trupul de-a dreptul mort și îl aruncă pe fereastră...
-Schimbare de plan,hai la antrenament mai repede,chisr nu te pricepi la tras cu arma...
Am urcat pe acoperiș...
-Ia arma asta!mi-a zis el în timp ce îmi întindea o AK 47...
Am luat arma studiind-o...
-Stai aici!zise Riiad după care fugi înspre macara...
Se urcă fix în vârful brațului macaralei...
-Trebuie să mă nimerești!
-Poftim??Dece??
-Tu taci și trage,știu eu ce fac!
Am îndreptat arma tremurând...am apăsat pe trăgaci,însă glonțul trecu cu ușurință pe lângă Riiad...
-Nu termini până nu mă dai jos de aici!
Am mai încercat de vreo 30 de ori după care m-am gândit să trag în panoul de control al macaralei.Am tras,iar de data asta am nimerit fix în maneta de control,iar aceasta începu să se învârtă...Riiad se dezechilibră și căzu...Nu dură mult că Riiad țipă de la baza macaralei:
-Vi sau ce faci?
Am sărit și în scurt timp am ajuns lângă Riiad...
-E ora 6:30...Avem de așteptat 30 de minute...
-Pentru ce?
-Tu ce crezi?
Au fost cele mai lungi 30 de minute din viața mea...
Într-un final,au apărut și infectații...Am inceput să trag în ei...Au început să cadă unul câte unul până au căzut toți...
-Nu te bucura încă,mai sunt!
-Oh...la dracu!
-Hai mai repede!
Am împușcat iar în macara,de data asta chiar în cârlig,acesta se desprinse și căzu peste hoarda de zombi...
Un zombi supraviețui însă și îl atacă pe Riiad,rapid l-am împușcat salvându-l...
-Presupun că suntem chit.
-Da,da...zise Riiad în timp ce se ridica de jos...
Va urma...
