-Pregătește-te!mi-a strigat Riiad de pe o schelă...
-Pentru ce?am strigat eu și mai tare...
Nu am apucat să îmi termin propoziția că Riiad s-a aruncat de pe schelă făcând un frontflip și aterizând fix în picioare mai ceva ca o pisică
-Pentru antrenament.Crezi că dacă te primim în rezistența noastră vei sta degeaba?Trebuie să înveți când e timpul să te lupți și când să fugi...
-Ok.
-FUGI!
Am ezitat puțin și când am văzut că nu glumește,am luat-o la fugă...
În nici 15 secunde,Riiad era în fața mea râzând...
-Ai obosit deja?zise el râzând
-Dar...stai...cum naiba?
-Abia acum începe adevăratul antrenament...Urmează-mă!
Riiad începu să se cațere pe schelă ca o maimuță,în timp ce eu urcam agale ca pe o scară.
-Haide melcule!Sau vrei să fi gustare pentru infectați?
Atunci am început să urc din ce în ce mai repede aproape la fel ca Riiad.
În sfârșit,când am ajuns sus,Riiad era deja cățărat pe o macara din apropierea clădirii...
-Va trebui să îți faci drum până aici până nu apune soarele...
-Ok...
M-am uitat la ceas...6:00 p.m...,,Ce??Mai am doar o oră??''
Repede am luat-o la fugă până la marginea clădirii,de unde am coborât pâna la baza macaralei doar în mâini...dece să vă mint?...am căzut de la etajul 1 și cred că mi-am rupt ceva...în tot timul ăsta Riiad râdea de mine...În fine,am început să escaladez macaraua...
*Din perspectiva lui Riiad*
,,Cred că îl chinui cam mult...Dar așa învață....Oricum o merită...Să nu mai judece cărțile după copertă altadată,pentru că s-ar putea ca această carte să-i ardă vreo două ...''
*Din perspectiva lui Chris*
-Am ajuns!am spus eu uitându-mă la ceas...6:55 p.m....Am scăpat!
-Bun... Acum trecem la următoarea probă...Mai e puțin și ies infectații...Vino cu mine...
Am șoptit o înjurătură adresată lui Riiad,bineînțeles...
-Hai mai repede!Zombi au ieșit deja...zise Riiad după care se aruncă de pe macara...
Fără să mai ezit,am coborât și eu mai repede ca niciodată...Am luat-o la fugă după Riiad...drumul a fost plin de obstacole și de zombi,dar am trecut de ei cu ușurință,datorită antrenamentului.
-Gata pe ziua de azi...îmi spuse Riiad în timp ce coboram cu liftup,mâine să fi aici la ora 4:00 p.m
-Ok.
Întorcându-mă în cameră...Acolo am găsit-o pe Zoey care plângea întinsă pe pat...
-Zoey...
-Ai avut vreodată impresia că ești blestemat?Că tpți cei ce stau prin preajma ta vor avea de suferit mai devreme sau mai târziu?zise ea printre lacrimi.
-Crede-mă...eu te înțeleg mai bine ca oricine...am zis eu în timp ce mă uitam la brațul meu crestat cu numele lui Prince...Dar ce ți s-a întâmplat?
-Azi am pierdut un camarad...pe Louis...l-am privit în timp ce țipa în agonie,în timp ce zombi îl devorau.
-Of...
-Chris...acei infectați mi-au luat totul,familia,prietenii...Nu vreau să te pierd și pe tine...zise ea în timp ce mă strângea în brațe...
Ne-am privit amândoi în ochi și dintrodată,buzele ni s-au unit într-un sărut...
-Păi...eu o să plec acum...zise Zoey.
-Hei...dacă vrei piți rămâne aici peste noapte...dacă vrei...
Restul...cred că nu mai e nevoie să vă spun ce a urmat...v-ați prins voi...
Va urma...
