GÂNDURI EUFORICE

invincibila ( proză un pic lungă)

Uneori vreau să zbor,apoi să fiu aruncată de tot la sol,stiind că iubirea pentru el m-a făcut sfărmuri că de pâine,el stă liniștit vorbind despre amor cu o altă femeie în noapte,as vrea să intru în mintea aceea a lui să-i scot întrebările stupide,să-i bag doar iubire,merită are un suflet bun m-a lăsat frântă deși...simt ca e și el pierdut undeva pe un drum uneori. Suntem invizibili în viața amândurora, nu ne auzim, nu vorbim ,suntem muți și lăsam timpul să zboare, ca poate cândva..scuzele să se transforme într-un sirop cu fagure de miere. Sufletele se simt,nu se caută,Sufletele noastre au alte Sufletele în suflet,și păcat că avem și sângerări, când fluturii uneori devin molii- când iubirea se transformă într-o nespusă nepăsare ce nu trece. Avem nevoie de un suflet lângă noi,dar....universul știe că fiecare are un sâmbure în suflet ce îl cam macină,si nu-l poate scoate ,nici expirând, doar prin vindecarea interioara și prin Dumnezeu, muzică,natură, normal și soare.

P.s o sa las o piesa care e trista,reîntoarcem puțin trecutul la noi,dar sa nu uitam de prezent. XOXO🐞buburuzele mele❤