GÂNDURI EUFORICE

Ca o frunză căzută..

Ca o frunză căzută mă aștern
Și m-am uscat de dor,din cauza unui om. Ca o frunză purtata de vânt și cu genele mele lipite între ele,buzele mele la fel crăpate și mă uit la papuceii mei simpatici,am căzut apoi tot m-am ridat. Dragostea mă ia mă duce,mă arunca ,fuge..nu știu incotro la fel ca o frunză purtată la fel ca și mine Când eram îndrăgostită, mi-am pus un buton " Pauză " " Stop" în a mai iubi alții ochi. Doua șuvițe îmi fugeau când în stânga când în dreapta,mâinile rece ca gheața, ținând o inimă pe care de fapt era a mea,cam neagră de la atâta iubire,ce a lăsat-o fără cuvintele la ea..