În colțuri ascunse ale memoriei,
Se află sertare prăfuite de timp,
Pline de amintiri îngropate în uitare,
Acolo unde timpul a lăsat o amprentă subtilă.
Prafurile timpului se ridică în dansuri delicate,
Pe cărările vechi ale inimii mele,
Înconjurând cu tandrețe fiecare amintire,
Și ascunzându-le în veluri de mister.
În lumea prăfuită a trecutului,
Cuvintele se așterne lin ca un văl,
Peste pagini uitate și fotografii decolorate, În care clipele rămân suspendate în eternitate.
Dar sub stratul gros de timp adunat,
Zac comori uitate și povești nespuse,
Așteptând să fie descoperite din nou,
În lumina caldă a inimii ce nu uită.
Așadar, să curățăm praful de pe amintiri,
Să aducem la lumină emoții și sentimente,
Să hrănim cu dragoste fiecare colț al trecutului,
Și să dăruim timpului prăfuit o nouă viață.
