XII

6 1 0
                                    

-Corpul-

nu am inteles niciodata cum am fost
suficient de buna sa imi atingi corpul dar
nu si sufletul.

oricat ai incercat, oricat de tare te-ai ferit de el
ai ramas acolo,
l-ai mangaiat fara sa vrei.

nu am inteles niciodata cum
m-ai indepartat atat de mult si am ramas atat de aproape de tine,
ca o rana ce se vindeca dar ramai cu cicatricea,
cu amintirea.

nu am inteles niciodata cum nu am ajuns niciodata sa fim ceva
si cum nu am ajuns niciodata sa nu fim nimic.

am strigat atat de tare in urma ta,
sa te intorci,
de parca ai fi plecat vreodata.
am simtit atat de mult
pana mi-am dat seama
ca nu mai pot sa simt nimic altceva decat ce simt pentru tine.

nu am inteles niciodata
cum mereu cand te vad
sarutand alte buze
nu ma pot impotrivi, ci doar ma pot gandi
cum nu am inteles niciodata
eu de ce nu am fost suficient de buna
sa-mi atingi si sufletul, nu doar corpul.
si nu am niciodata
de ce si astazi
te iubesc.

_______________
probabil nu a fost loc de mai mult.

Vis urâtUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum