Reinventing The Fate (+18) - Yaoi - BoyxBoy

Capitolul 6

TRIGGER WARNING

Următorul capitol face mențiune la întâmplări care pentru unii cititori pot reprezenta un conținut sensibil.

Perspectiva autoarei

Pașii îi sunt grăbiți, fermi și apăsați, tălpile pantofilor săi lăcuiți și negri, fiind impregnate în praful de pe suprafața fierbinte a asfaltului cenușiu. Fiecare mușchi îi este atât de încordat în cât poți simți tensiunea cum plutește în jurul lui. Mânecile cămășii sale subțiri din satin, de un bleumarin sidefat, lucios, stau să explodeze sub presiunea creată de bicepșii săi umflați, în timp ce forma spatelui, drept și bățos, este bine definită și conturată de croiala bluzonului. Pantalonii închiși la culoare, nu tomai negri, îi scot în evidență coapsele și gambele ferme, cu o lungime perfectă care nu-l face să pară chiar atât de musculos. Cu toate că mersul său este galopant, grăbindu-se să ajungă cât mai repede la destinație, eleganța este cea care îl caracterizează. Șuvițele lungi de păr, cad grațioase pe spate și se mișcă în ton cu modul său de deplasare, revărsându-se cu ușurință peste tot trupul. Chiar dacă stilul este unul puțin dezordonat, părul îi este îngrijit, brunet cu vârfuri roșiatice, în timp ce partea din față îi scoate în evidență pomeții bine definiți, cu maxilare proeminente. Tenul său palid este în contrast cu restul aspectului său, iar duritatea pe care acesta o exprimă prin trăsăturile sale mature, accentuate de sprâncenele sale negre și dese, arcuite ușor, este pulsată de culoarea intensă pe care ochii săi ușor oblici o au. Un albastru închis, care își schimbă tonurile, în funcție de modul în care lumina alege să se reflecte în ei, uneori, fiind tăioși și exprimând răceală cu care te înfioară doar privindu-l. Aceștia sunt conturați de gene lungi și dese, la fel de negre ca părul său întunecat, oferindu-i un aspect dominator, care te atrage și fascinează cu totul.

Deschide cu brutalitate ușile de sticlă, pătrunzând în clădirea înaltă cu multe etaje, din mijlocul districtului în care se află, exact cum o tornadă răvășește totul în jurul său. Analizează cu atenție interiorul recepției, acolo de unde, la un birou înalt din lemn masiv deschis la culoare se întrezare jumătate din capul unei femei. Aceasta se ridică în întâmpinarea lui, în timp ce gura i se deschide pentru a zice ceva, dar se oprește întrucât Yeon Ho, ca o vijelie pe două picioare dă năvală pe scări pentru a urca la etaj. Aleargă repede spre el, cu tocurile sale înalte de tip cui, ale pantofilor negrii, având grijă să nu se împiedice în propriile picioare subțiri și scurte. Poartă un costum alb, compus dintr-o fustă până la genunchi în stil creion, cu un sacou de lungime scurtă, iar pe dedesubt se poate vedea un jerseu închis la culoare, care conferă o notă de eleganță ținutei sale office.

-D-domnule, strigă. Nu puteți intra așa! Pe cine căutați, îl întreabă, prinzându-l de braț, când în sfârșit îl ajunge din urmă.

Acesta își strânge pumnul, în timp ce privirea urâcioasă cade asupra chipului femeii. Aceasta are o față micuță, delicată, cu un ten curat și catifelat, cu un ruj roz, mai intens în centrul buzelor sale moi și frumos desenate, iar machiajul ei este unul discret, ușor sclipicios. Părul blonduț îi este prins într-o coadă în vârful capului, aceasta revărsând șuvițe lungi și aurii, peste spatele ei. Îl privește intens, fără să se lase intimidată de nervozitatea lui Yeon Ho, care se smucește din strânsoarea ei și își continuă drumul la fel de grăbit ca mai înainte. Fata îl urmează îndeaproape, cu încercări disperate de a-l opri, chiar dacă totul este degeaba. Nimeni nu poate să-l împiedice, acesta fiind mânat de o ură și o furie interioară care ar putea scoate la suprafață nebunia sa. Dacă acest lucru s-ar întâmpla, clădirea ar sări în aer, cu tot cu angajați, cu tot cu împrejurimi, ar fi eradicată de pe fața pământului.