Reinventing The Fate (+18) - Yaoi - BoyxBoy

Capitolul 5

TRIGGER WARNING

Următorul capitol face mențiune la acte de violență explicită, urme de abuz și self harm, iar pentru unii cititori poate reprezenta un conținut sensibil.

Perspectiva lui Da Eun

Zace într-o baltă de sânge în fața mea, iar eu sunt complet paralizat, legat de un afurisit de scaun, holbându-mă la trupul lui inert. Matahala rânjește în spatele lui, cu ranga de metal, cu care tocmai l-a lovit în cap și pe care încă o ține suspendată în aer. Privește mândru imaginea, parcă savurând teroarea care mi se citește pe chip și trupul căsăpit a lui Da Lae care reprezintă actul său artistic. Ochii îmi sunt deschiși la maxim, dureros de mult, iar fiecare gură de aer pe care o iau, nu face decât să mă usture pe gât, care este uscat, secat de salivă. Sunt la pământ, iar la marginea picioarelor mele, lichidul roșiatic se prelinge lent, umezind marginile pantalonilor mei negri. Nu știu dacă pot să mai simt ceva în momentul acesta. Șocul e prea mare. Posibilitatea ca Da Lae sa fie mort, aici, în fața mea este și mai mare. Îmi răsună în timpane strigătul său de ajutor, cum mă implora să-l salvez, iar eu nu am putut să fac nimic. Nu... nu am putut să împiedic nenorocirea asta! Nu am putut face nimic.. absolut nimic...

Scaunul se ridică brusc cu mine, iar corpul îmi este eliberat din strânsoarea funiei care mă ținea pe loc, de către celălalt bărbat, însă trupul îmi este secat de orice motivație de a mai rămâne în poziție verticală și mă prăbușesc în genunchi aproape de Da Lae, iar mâna tremurândă trece peste mâna lui întinsă, plină de răni, de arsuri, de urme ale suferinței sale. Îmi împing picioarele și mă apropii mai mult de el, vârful degetelor atingând ușor firele sale de păr îmbibate în sânge. Pielea buricelor degetelor se mânjește de lichidul vișiniu, cald, care curge din rana din creștetul capului său, apoi mâinile cad pe umerii lui, începând să-l zguduie încet, cu speranța că se va trezi, că mă va privi din nou în ochi, că nu are să mă urască... că o să mă ierte, însă totul este în zadar.

Nu se trezește.

Mă apropii mai mult.

În momentul acela, bărbatul înalt și chel din fața mea îl apucă pe Da Lae de unul dintre picioare și-l smulge de lângă mine, iar eu, involuntar îmi mișc corpul după el, cu mâna întinsă pentru a-l prinde. Degeaba. Continuă să-l tragă, aruncând ranga de metal undeva în dreapta sa, iar eu mă urnesc în patru labe ca să-l urmăresc. De fiecare dată când degetele sunt aproape de brațul brunetului, atingerea lui este și mai departe de mine. Mă uit la urma roșie ce se îndepărtează de mine, iar corpul lui Da Lae, inert, este târât pe jos ca un sac de cartofi în timp ce sunetul lanțurilor legate de mâinile sale, care se freacă de podea, îmi zgârie timpanele cu zgomotul lor ascuțit. Urmărindu-l pe Da Lae, acum mă aflu în dreptul barei de metal, iar privirea cade asupra ei. Trebuie să mă ridic de aici și să fac ceva... În ritmul ăsta, Da Lae... o să moară.

Când ajunge în dreptul stâlpului de rezistență, metalic, unde mai devreme, Da Lae a fost legat, cheliosul ăla împuțit, în costum negru, îl ridică, apoi îl trântește cu putere de podea și-l sprijină de suprafața lucioasă. Capul lui Da Lae, cade în față, ușor înclinat, iar mâinile îi cad pe lângă corp, cu palmele la vedere. Picioarele îi sunt întinse, iar ochii îmi cad pe gambele sale, pline de răni deschise, din care poți vedea fragmente de oase ieșind la suprafață și care îi străpung pielea. Mi se strânge stomacul, iar dorința de a vomita este din ce în ce mai mare. E oribil... E oribil tot ce i se întâmplă!

Cu ultimele forțe încerc să mă ridic, dar picioarele nu mă ascultă, capul o ia într-o parte, iar corpul tremură incontrolabil, dar nu mă las. Mă întind cât pot de mult, iar degetele mi se încleștează pe fierul rece al bării, după care o ridic repede și mă năpustesc asupra namilei din fața mea. Dau să-l lovesc cu forță, țintind asupra capului său, dar acesta se întoarce pe călcâie cu o viteză amețitoare, apoi talpa pantofului său face contact cu abdomenul meu. O durere cumplită îmi sfâșie măruntaiele. Cad secerat la pământ, cu mâinile în jurul trunchiului meu, în timp ce genunchii se îndoaie și mi se apropie de zona în care am fost lovit cu o secundă în urmă. Gâfâi după aer. Saliva începe să-mi curgă în jurul bărbiei. O nouă lovitură și acum sunt cu fața înspre tavan, respirând sacadat. Bara de metal a zburat la o distanță considerabilă față de unde mă aflu eu acum, iar orice altă încercare de a pune mâna pe aceasta pare imposibilă, așa că mă resemnez. Scopul meu este să ajung cât mai aproape de Da Lae, să fiu lângă el.