Profesorul de Sport

Capitolul 18

Dimineata ma trezesc din nou orbita de lumina puternica a razelor de soare care intra prin geamul meu...
"Doamne! Am cazut aseara cu capul pe scari de ma doare asa? "
Mi-am facut rutina de dimineata si mi-am facut o cafea tare ca sa ma mai trezesc putin...
Intre timp imi suna telefonul, un numar pe care nu-l cunosteam... raspund:

-Da, cine e?

-Eu! Neata... -nu a mai fost nevoie de alte cuvinte ca sa-mi dau seama cine e... era Edy....
Inima incepuse sa bata ca o nebuna parca vroia sa iasa din piept...
"Jesus! Ce sa fac? Sa-i raspund frumos, sa-l chem la o cafea sa vorbim... Nu! O sa ma comport ca atare.. Calmeaza-te Cami... "

-Camelia?! Mai esti acolo?-ma intreaba el, intrerupandu-ma din discursul care il purtam cu mine insami...

-Da! -exclam eu, "trezindu-ma" - Adica, mda, sunt! Ce vrei?! -spun cu o voce plictisita redresandu-mi tonul...

-Ce vreau nu poti tu sa faci sau sa-mi spui... dar in fine nu de asta te-am sunat. Te-am sunat sa te anunt ca eu si trupa am cazut de comun acord sa ne intalnim azi la 12 la sala de repetitii pentru a vedea ce facem, daca mai continuam sau nu...

-Da, misto ca te-ai hotarat cu trupa, fara sa ma anunti. De parca eu n-as face parte din trupa, eu doar ascult si ma supun, fara sa ma intrebe nimeni daca vreau, daca pot...

-Stii ce Camelia? Nu am chef de o criza de fetita razgaiata din partea ta, ok? Si in plus uita-te pe telefon si vezi cate apeluri pierdute ai, dar mna... daca tu dormi pana la 10... Eu te-am anuntat! Daca vrei vii, daca nu, Bye!

-Da! Da vin... stai nu inchide.. A inchis!
"A inchis, nu pot sa cred ca mi-a inchis in nas! Domne, cine se crede asta?!"

M-am uitat pe telefon si-ntradevar avem 15 apeluri pierdute de la Adda (da stiu, e nebuna...:))), 10 de la Paul (alt nebun)... si 3 de la Edy.
Nu am mai stat mult pe ganduri cand am remarcat ca era ora 11:30...
Am mers in camera si m-am gandit cu ce haine sa ma imbrac ca sa-i atrag atentia...
Intr-un final mi-am luat o fusta neagra, scurta si mulata cu talie inalta, un maiou rosu cu paiete si spatele gol, si o pereche de balerini negrii cu fundite... a, da, am uitat sa precizez ca parul mi l-am lasat desprins ca de obicei...
Am plecat grabita si am luat-o pe jos pentru ca nu faceam mult pana la sala si aveam si timp in plus...
Am ajuns si erau toti acolo...
"N-am intarziat, au venit toti prea devreme :)))"

Adda: Hai ca pe tine te asteptam.

-Profu: Ok, acum ca suntem toti, vreau sa va intreb ce facem? Vreti sa continuam sau nu?

Paul: Da normal! Continuam, nu?!

Adda: Da, eu asa zic...

-Mda Adda, cu cine sa continuam? -spun eu cu o voce plictisita.

-Cu mine! - imi spune Edy cu un ton hotarat!

-Serios? Cu dumneavoastra? Pfff... de ce, ca sa plecati si sa ne lasati iar cu ochii in soare?

Paul: Hai mai Cami, nu fi asa...

-Asa cum, Paul? Asa cum? Ce, nu e adevarat ce spun? Cand ne era lumea mai draga, a-ti plecat de parca nici nu am fi existat! -strigam la el fara sa-mi dau seama ca suntem priviti...

-D-soara Rosca, stii destul de bine pentru ce am plecat, ok? Va repet, tuturor, ca nu am plecat penru ca asa mi-a venit mie peste noapte sa ma mut la New York... Am plecat pentru ca asa a trebuit! M-am intors cu forte proaspete si vreau sa duc trupa asta pe culmele succesului, normal asta daca vreti si voi, fara voi nu pot face nimic!

-Ok, continuam! Da' sa vedem pana cand... Pana cand ve-ti fi nevoit din nou sa plecati si sa ne lasati iar...

-Nu Camelia! Te anunt ca m-am intors, si din fericire pentru unii si din pacate pentru altii (a spus asta fixandu-ma cu privirea) ,nu mai plec!

Am mai stat umpic sa ne hotaram cand vom mai avea prima repetitie si multe altele...
Dupa ce am terminat de vorbit, l-am vazut pe profu' singur asa ca am mers sa vorbesc cu el.

-Asa, acum ca suntem singuri, imi spui si mie ce ai cu mine? De ce te porti asa cu mine? Nu inteleg, ce-i cu fitele astea de New York? -am inceput sa ma apropii tot mai mult de el si sa-i soptesc la ureche, atingandu-mi buzele de urechea lui- ceea ce-l inebunea inainte- Unde e bad boy-ul ala care nu-mi rezista la nici o atingere mai senzuala si sarea pe mine ca un leu in calduri? Unde e barbatul ala bun, grijuliu, atent?... Unde e barbatul ala care ma iubea ca un nebun? Unde?

In tot acest timp se uita la mine cu o privire pierduta...

-In primul rand, nu am nimic personal cu tine si n-am fite de New York, am fite de Bucuresti ;) ! In al doilea rand, "bad-boy-ul" ala asa cum imi spui tu, barbatul ala bun, grijuliu, atent, iubitor si asa mai departe... a disparut! A murit si l-ai ingropat cu cuvintele tale dureroase... Si da ai dreptate, te-am iubit ca un nebun, ca un prost si nu ti-am cerut nimic in schimb! Si apropo, de ce te deranjeaza comportamentul meu fata de tine, daca eu, pentru tine sunt doar "un pariu-pierdut"?

-Nu ma deranjeaza, ma enerveaza pentru ca tu nu erai asa?

-Da cum eram?

-Nu stiu... nu-mi puteai rezista cand ma apropiam de tine, cand imi simteai respiratia pe gatul tau... Uite de exemplu..
Ce mi-ai face acum daca te-ai apropia de mine?

-Cum?... Asa?

Si in acel moment m-a tras spre el, cuprinzandu-mi mijlocul cu bratele lui puternice... si-a apropiat buzele lui de buzele mele atingandu-le foarte putin si apoi a coborat incet spre gat si isi plimba buzele foarte incet pe gatul meu...
Simteam ca ma scap de pe picioare daca nu ma tinea. De abia mai respiram de placere...
"Camelia linisteste-te! Ce-i cu tine de nu-i poti rezista? " -incercam sa ma linistesc repetandu-mi asta in gand... intr-un moment de pierdere, i-am soptit cu o voce pierduta la ureche:

-Saruta-ma! Te rog saruta-ma!

Si-a ridicat capul de pe gatul meu si m-a privit fix in ochi. "Doamne... ce ochi! "
M-a facut sa inchid ochii si sa ma las purtata de val asteptandu-l sa ma sarute, dar... singurul lucru pe care l-a facut a fost sa ma muste incet de buza de jos si a plecat lasandu-ma asa...

Hey dragi cititori :)
V-a placut acest capitol?
Daca da, nu uitati sa-i acordati un vot :*
Va pup :*:*:*:*:*