***
Deschid ochii si vad ca e dimineata. Razele soarelui patrund prin jaluzea facandu-ma sa duc mana la ochi.
El era tot langa mine si dormea... avea un chip angelic.
Nu-mi vine sa cred ca e aici, langa mine, cand nimeni nu-i mai dadea nici o sansa de viata.
Ii pun o mana pe fata sa vad daca i-am mai scazut febra.
Tresarea atingerea mea si isi ridica incet capul de pe mine. Ma priveste adormit nestiind ce caut langa el.
Chicotesc cand ii vad privirea atat de adormita si nelamurita. Nici nu cred ca stia pe ce lume era... Oricum era atat de dragut!
-Buna dimineata "printesa"! Cum te simti? -il intreb cu zambetul pe buze.
-Neata! Acum, ma simt bine! -se uita in ochii mei si imi schiteaza un zambet in coltul gurii, formand o gropita.
Ii trec degetul mare peste buze si ii simt buzele crapate, uscate si fierbinti.
-Am buzele uscate, urasc senzatia. -imi spune dandu-si ochii peste cap.
-As putea sa... ti le umezesc eu? - ma apropii mult de el si il intreb cu o voce timida.
Ma priveste in ochi fara sa spuna nimic. Isi musca incet buza de jos si inchide ochii.
Buzele noastre ni se ating usor gata-gata sa se impreuneze dar....
Suntem intrerupti de un apel pe telefonul lui. Isi intoarce usor capul si se uita catre telefon. Ma ridic si i-l dau.
Raspunde si incepe a vorbi in timp ce ma privea.
"Fir-ar! Eram cat pe ce sa-l sarut dupa atata timp. Poate nu voi mai avea asa ocazie. Cine naiba a trebuit sa sune acum? Imi e asa de dor de buzele lui... "
-Camelia! Ma auzi?
Tresar cand ii aud vocea si ma trezesc din visare.
-Da.. Te aud. -ii raspund cu o voce hotarata.
-Azi vrei sa mergi la ore?
(App: am inceput de o luna facultatea dar nu am mers la nici o ora pana acum deoarece am stat cu Edy la spital..)
Stramb din nas in semn ca nu vreau.
-Bine atunci, azi esti invoita de la ore.
-Serios? Dar ce spune Diriga? (Diriga fiind tot Bianca.)
-Nu va spune nimic. Stie de starea mea si te-a rugat sa stai cu mine. Bine daca nu vrei, poti sa mergi acasa. -imi spune pe un ton plictisit ultima fraza.
-Nu! Eu vreau sa stau cu tine. Ai nevoie de ceva? -il intreb incercand sa ma ridic din pat.
-Da! Am nevoie de tine! - ma prinde de mana oprindu-ma sa mai plec.
Schitez un zambet si ma pun langa el. Ma cuprinde din nou cu mana si imi spune:
-Vreau sa dorm! Te rog nu pleca!
Simt cum isi face aparitia o lacrima in coltul ochiului. Imi musc buza de jos si imi lasa capul sa cada pe perna...
Redeschid ochii si il vad stand cu capul pe burta mea. Ma foiesc usor si ii pun capul pe perna. Merg la bucatarie si ii pregatesc niste croisante si o cana de ceai.
Le pun pe o tava si merg in dormitor. Cand ajung il vad ca sta pe burta sprijinindu-se pe cotul stang. Ma privea confuz.
Asez tava pe pat si incep sa-i dau sa manance ca unui copil.
-Am crezut ca ai plecat... -imi spune intorcandu-se pe spate.
Am stat in acea zi cu el pana cand i-a scazut temperatura.
***
-----------------------------
E seara.
Eu si Edy ne intoarcem acasa dupa ce ne-am plimbat prin parc.
In ultimul timp ne intelegem foarte bine.
Eram foarte veseli. Depanam amintiri amuzante din copilarie si radeam din orice. Fara sa-mi dau seama am intrat cu el in apartamentul lui.
Din vorba in vorba ajungem sa ne apropiem si ne sarutam.
Ma duce incet pana in dormitor si ma aseaza pe pat neintrerupand sarutul.
Imi strecor mainile pe sub tricoul lui, asta facandu-l pe el sa se retraga.
-Ce faci? De ce te-ai oprit? Si tu vrei la fel de mult ca si mine sa continuam... -ii spun pe un ton usor iritat.
-Da, ai dreptate! si eu vreau la fel de mult ca si tine sa continuam... poate chiar mai mult, dar nu pot! -imi raspunde ridicandu-se in genunchi.
-De ce?
-Pentru ca nu pot si nu vreau! Iti promit ca atunci cand vei fi pregatita sa spui ceea ce simti pentru mine, iti voi darui cea mai frumoasa noapte de dragoste dar pana atunci... Imi pare rau!
Il privesc in ochi si pe obrazul meu isi face aparitia o lacrima.
-Tu ce simti pentru mine? Ma iubesti? -ma intreaba facandu-mi inima sa sara din piept.
"Ce mai astepti proasto! Asta e momentul sa spui ceea ce simti pentru el. Fa-o! Spune-i cuvintele alea pe care si le doreste sa le auda. Spune-i adevarul! "
-vocea interioara ma chinuia foarte tare. In mintea si in inima mea se dadea o lupta dintre frica si sentimente.
Deschid gura ca sa spun ceva dar o inchid repede si ies din camera plangand.
Intru in apartamentul meu si ma trantesc pe pat.
Fiindu-mi pleoapele extrem de grele de la lacrimi, adorm.
Hei hei, cititorii mei :*
Sper ca v-a placut cartea pana aici si ca nu v-am dezamagit cu nimic.
Din pacate sau din fericire, tin sa va anunt ca povestea se apropie de final.
Ce credeti ca se va intampla in continuare?
Va astept parerile intr-un comentariu.
Va pup :*:*
CITEȘTI
Profesorul de Sport
Romance*CARTEA NECESITA EDITARE* O poveste despre dragoste, frica, pasiune, ura si iubire interzisa. Camelia Rosca, o fata de 17 ani care este ranita in dragoste si de atunci promite sa nu se mai indragosteasca de nimeni si sa nu mai spuna nimanui acele...
