Profesorul de Sport

Capitolul 34

Ma trezesc si ma simt foarte obosita. Aveam ochii umflati si grei de la plans. Perna era uda de la lacrimi.
Ma frec la ochi si ma uit catre geam. Nu pot sa-mi dau seama daca e dimineata sau e inca noapte.
Ma dau jos din pat cu pasi stangaci si trag jaluzelele.

Era ziua dar afara era extrem de innorat. Norii erau negrii si vantul sufla cu putere in semn ca se apropia o ploaie torentiala.

Imi deschid Iphone-ul si vad ca e 12:00. Mai am ora pana la inceperea cursurilor.
Imi fac rutina de dimineata, dupa care plec catre facultate.
Ajung si nu il vad pe Edy pe nicaieri...

*****

Orele trec greu, nu am fost deloc atenta la ore, m-am gandit doar la el...

Dupa ce termin orele ma opresc sa mai completez cateva formulare neinteresante dar necesare.

Deodata, Adda izbucneste pe usa. Era foarte agitata.
Ma uit la ea si o intreb pe un ton sarcastic:

-Unde arde omule?

-Profu!...

-Care profu'? Edy? -o intreb putin agitata...

Da din cap aprobator si se sprijina de perete...

-Ce e cu el? Ce s-a intamplat? Raspunde odata! -o prind de umeri si o zgudui nervoasa.

-Profu' pleaca la New York definitiv! -imi raspunde tipand la mine...

Simt ca mi se taie picioarele la primirea vestii.

-Ce?! De unde stii? -o intreb din ce in ce mai agitata.

-Nu mai conteaza de unde stiu! Conteaza ca stiu si ca in seara asta la 20:00 pleaca.

Ma uit la ceas si vad ca e 19:50. Mai am 10 minute sa-l pot opri.

Fug pe hol si ies afara.
Afara ploua cu galeata.
Aveam doar un tricou si o pereche de colanti pe mine.
Hanoracul mi l-am uitat in clasa...

Fugeam cat ma tineau picioarele in speranta ca-l voi mai gasi acasa...

Ajung in fata usei lui si incep sa bat ca o descreierata cu pumnii in usa.

Vad ca nu raspunde si scot cheile mele si incerc sa deschid usa.
Printr-o minune s-a deschis.

Intru inauntru' si incep sa-l caut peste tot dar... in zadar.

Deschid dress-ul si vad ca nu mai e nici o haina...

Ma trantesc pe patul lui, iau o perna in brate si incep a plange in hohote.

Incerc sa ma resemnez...
Deodata, vad cu coltul ochiului un bilet pe coltul patului.

Il iau in mana si vad ca scrie o adresa... Este adresa unui hotel.

Nu mai stau pe ganduri si ies afara. Ajung in strada si iau un taxi. Ii dau adresa hotelului.

In cateva minute ajung in fata hotelului.

Ma uit catre geamuri in spetanta ca-l voi vedea pe undeva... dar nimic.

Nici nu stiam daca asta e hotelul unde e cazat. Eram uda leoarca...

Ma duc langa un copac si ma preling langa tulpina lui.

Imi pun capul in genunchi si incep sa plang din nou.

Stau pret de cateva minute acolo cand deodata simt o mana cum imi atinge umarul. Ridic privirea speriata si vad o silueta masculina in fata mea.

Ma ridic in picioare si vad mai bine cine era... E edy!

Are un hanorac pe el si gluga trasa in cap...
Isi da repede hanoracul jos, ramanand in tricou, si mi-l pune pe umerii mei uzi si inghetati.

-Ce cauti aic? Tu nu vezi ce vreme e afara? -imi spune pe un ton hotarat.

-Poc! -ii dau o palma- De ce ma? De ce vrei sa pleci si sa ma lasi asa? Hă? -ii spun suspinand.

-Treci inauntru sa vorbim! Esti uda leoarca si poti raci grav. -imi spune tragandu-ma usor de mana...

Ma smucesc din stransoarea mainii lui si izbucnesc.

-Nu plec nicaieri de aici pana nu iti iei toate bagajele si masina si plecam acum acasa!

-Ok, nu vrei sa pleci, stam aici si vorbim! -imi spune usor iritat.

-De ce vrei sa pleci? De ce nu te-ai gandit la mine. -il intreb lasandu-mi doua lacrimi fierbinti sa-mi curga pe obraz.

-Da' tu la mine te-ai gandit? Te-ai gandit vreodata si la mine in acesti doi ani?
Plec pentru ca nu mai pot suporta sa stiu ca tu nu simti nimic pentru mine dar in schimb esti mereu langa mine. Ce nu intelegi? Ce e asa de greu de inteles ca te-am iubit si te voi ca un nebun? Esti prima mea iubire! N-am mai iubit pe nimeni pana acum fetito! -imi spune pe un ton usor nervos.

-Dar...dar si eu.. -exclam suspinand.

-Dar ce? Ce? Simti ceva pentru mine? Daca ai simti cred ca mi-ai spune...dar nu. Nu pot sa te iubesc doar eu, nu pot!

Ma uit in ochii lui si vad cum i se prelinge o lacrima pe obraz.
-Plangi? -il intreb mirata.

-Nu... -spune stergandu-se la ochi- E de la ploaie.

Isi coboara privirea pe tricoul meu si imi da hanoracul laoparte.

"Say you love me!" (Spune-mi ca ma iubesti!) Hmm! -zambeste sarcastic cand citeste ce scrie pe tricou.-
Nu e ironic cum tocmai tu, porti tricoul asta? Asta vreau si eu sa aud de doi ani dar... nimic! Totul e in zadar. Nu te pot obliga sa ma iubesti!

-Tu ma mai iubesti? -ii spun stergandu-mi lacrimile.

Ma priveste in ochi si ofteaza dupa care ma intreaba:

-Dar tu? Tu ma iubesti? -ma intreaba pe un ton calm, uitandu-se fix in ochii mei?
Picioarele mi s-au inmuiat, inima imi accelereaza, obrajii incep sa-mi arda si o senzatie puternica de tremurat isi face aparitia...

"Da, da, da! De ce nu-i pot spune? De ce? Ce e cu mine? Spune odata ce simti pentru el! Fa-o idioato!  " ma "luptam" cu vocea mea interioara.

Imi las capul in jos si imi las lacrimile sa curga pe obraz. Deschideam gura sa spun ceva, dar cuvintele mi se blocau inainte sa le rostesc...

-Asa spuneam si eu... Imi pare rau Camelia... Adio!...

Imi spune si se indeparteaza de mine cu pasi lenti.
Il vad cum intra in hotel si de abia atunci fug dupa el....

Intru inauntru si-l opresc sa deschida camera:

-Stai!

Se opreste si sta cateva secunde cu spatele spre mine. Mai face doi pasi si il opresc si nou.

-TE IUBESC! Te iubesc Edy!