Pe lacul visurilor, tremurând se-așază,
O noapte albăstrie, sub luna ce veghează.
Și vântul dulce-alină, pădurea adormită,
În brațele tăcerii, natura e-mplinită.
Sub cerul plin de stele, cu ochii înlăcrimați,
Mă-nclin spre tine, dulce, cu ochii îmbărbătați.
Ale tale brațe fine, un vis de catifea,
În nopțile tăcute, îmi sunt ca o stea.
Prin ramuri plânge vântul, șoptind povești uitate,
Iar inima-mi suspină, de doruri sfâșiate.
Luminile albastre, din lacuri de cleștar,
Îmi cântă-n adâncime, iubirea, ca un far.
Sub sălciile plânse, ne-am întâlnit o dată,
Privirea ta, comoara, în inimă-mi legată.
Pe maluri verzi de vise, în rouă ne-am unit,
Dar timpul crud ne-a rupt, în visul părăsit.
Cu pași pierduți în noapte, te caut, visător,
Pe drumuri de argint, sub stele-nvingător.
Dar iată, nu te zăresc, decât p'a ta umbră,
Și-n suflet port durerea, sub cer, sumbră.
De vei veni vreodată, pe malul meu pustiu,
Să știi că te aștept, cu dorul cel târziu.
În noapte albăstrie, sub luna ce veghează,
Vom regăsi iubirea, ce-n inimi înflorează.
CITEȘTI
Ecourile Sufletului
PoesíaEcourile Sufletului este o călătorie poetică prin labirintul emoțiilor umane, unde iubirea și societatea se întâlnesc într-o dansă subtilă a versurilor. Fiecare poem este o oglindă a trăirilor interioare, reflectând pasiunea, suferința, dar și spera...
