Plumbul iubirii

0 0 0
                                    

În ceas de seară, umbre reci coboară,
Și noaptea-ntunecată mă-nfioară.
Prin suflet plumbul greu se răspândește,
Iar dorul de iubire mă topește.

Pe străzi pustii pășesc încet, tăcut,
Cu gândul spre viitorul necunoscut,
Iar gândul meu spre tine-i dus mereu,
Sub cerul nopții care pare greu.

În bezna deasă stau și te aștept,
Cu inima bătând adânc în piept.
Speranța încă-mi luminează calea,
Deși singurătatea-mi umple valea.

Aștept să vină zorii dimineții,
Să spele plumbul greu al tristeții,
Căci doar lumina ochilor tăi dragi
Poate topi acești nori grei și vagi.

Ecourile SufletuluiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum