În ceas de seară, umbre reci coboară,
Într-un oraș tăcut, uitat de timp,
Iubirea noastră stă, pierdută, iară,
În cimitir, un anotimp stă să piară.
Sub plumbul greu al norilor ce-apasă,
Sufletul meu se-nchide ca-ntr-o groapă,
Fără de tine, viața e atrasă,
Într-un abis de vise ce se-nșeală.
Și ploaia rece, monotonă, picură,
În sufletul meu gol, fără speranță,
Iubirea ta, o floare ce se veștejește,
În umbra timpului, în neputință.
Pe străzi pustii, ecou de pași se pierd,
Fereastra ta, o umbră doar veghează,
Și inima-mi e grea, ca-n plumb învelită,
De dorul ce o macină, și-ngroapă.
Lumina lunii palide, bolnavă,
Se stinge lent, sub norii grei de fum,
Și glasul tău se pierde-n întuneric,
Ca un suspin, în noaptea de acum.
În cimitirul amintirilor noastre,
Crucile se-nclină, sub greaua neființă,
Și eu rămân, fantomă printre umbre,
Iubind în taină, cu o veșnică dorință.
CITEȘTI
Ecourile Sufletului
ŞiirEcourile Sufletului este o călătorie poetică prin labirintul emoțiilor umane, unde iubirea și societatea se întâlnesc într-o dansă subtilă a versurilor. Fiecare poem este o oglindă a trăirilor interioare, reflectând pasiunea, suferința, dar și spera...
