În orașe de beton și sticlă,
Pe străzi de zgomot și tumult,
Oamenii au uitat să mai iubească,
În goana lor spre un necunoscut.
Cu priviri de gheață și fețe posomorâte,
Se pierd în griji, se îneacă în rutină,
Uitat-au gestul tandru, vorba blândă,
Iar sufletul lor plânge, în taină suspină.
Societatea le-a pus pe umeri poveri grele,
Le-a cerut să fie, fără încetare, mai mult,
Dar nu le-a spus că fără dragoste, în stele,
Viața lor va fi doar un lung tumult.
Au pierdut cântecul ce-i lega de ceruri,
Au uitat să vadă frumosul în mărunt,
În inimile lor, doar tăceri și visuri
De dragoste pierdută, ce s-a făcut scrum.
Într-o lume în care lumina se stinge,
Și umbrele devin tot mai mari,
Învățați-vă iar inima să învingă,
Să iubească din nou, să viseze măcar.
Opriți-vă din drum, priviți în jur cu grijă,
Redescoperiți iubirea, ce aduce alinare,
Pentru că într-o lume ce uită să iubească,
Se pierd speranțele, se sting zâmbetele rare.
CITEȘTI
Ecourile Sufletului
PuisiEcourile Sufletului este o călătorie poetică prin labirintul emoțiilor umane, unde iubirea și societatea se întâlnesc într-o dansă subtilă a versurilor. Fiecare poem este o oglindă a trăirilor interioare, reflectând pasiunea, suferința, dar și spera...
