Gizeh: Începutul (RESCRISĂ)

Capitolul 3

Nu te lăsa prinsă în mrejele întunericului.

Cu ochii cercetând fiecare colțișor al încăperii în care mă aflu, pășesc în spatele lui Zack și îl las să mă ghideze în ceea ce se presupune a fi noua mea casă. Dacă pe dinafară conacul ăsta arată incredibil de luxos, în interior te lasă fără suflare. Camerele extrem de înalte, cu pereții acoperiți de tot felul de tablouri ciudate, scările curbate cu mânerul lor auriu și marmura de sub picioarele mele, toate sună a lux și opulență. Iar rafurile pline de medalii, diplome, trofee și...arme, multe arme de toate mărimile și tipurile; mă făceau să mă simt ca și cum tocmai vizitez un muzeu istoric sau de artă. La naiba, totul pare o combinație nebună care îmi distruge mintea defectă, plină de scenarii sângeroase și mortale.

— În sfârșit! o femeia mică de statură, puțin plinuță, îmbrăcată în negru, ce poartă un șorț alb în brâu, iese parcă de nicăieri și apare în fața noastră blocându-ne calea.

— Bună seara, doamnă Olga! Zack îi zâmbește, însă privirea ei se așterne asupra mea și îmi prinde corpul într-o îmbrățișare.

Stau nemișcată, șocată fiind de gestul impulsiv al femeii necunoscute care mă strânge acum în brațe. Se desparte de mine, îmi mângâie părul asemenea unei bunici care nu și-a mai văzut nepoții de o veșnicie și suferă de un dor nebun.

— Mă bucur să te revăd, scumpo.

— Poftim? gâtul îmi pare a fi uscat și sunt nevoită să îmi dreg glasul de câteva ori, încercând să îmi dau seama de unde mă cunoaște această doamnă.

— Oh, nu-i nimic dacă nu îți amintești! Erai mult prea mică, spune ea și mă prinde de mână din nou fără nici o avertizare.

— Vino! mă trage după ea și Zack ne urmează râzând, iar eu îi arunc în urmă o privire disperată.

Ajungând în ceea ce pare a fi o bucătărie imensă, femeia îmi face semn să mă așez la masă și îmi pune apoi în față o farfurie aburindă cu piure de cartofi, pui și legume la grătar. Mirosul mi-a făcut stomacul să o ia razna și femeia a râs, la fel și Zack care mi s-a alăturat la masă.

— Haide, mănâncă! Uită-te la tine ce slabă ești, înainte erai un copil tare durduliu.

Obrajii mi se îmbujorează și simt cum o căldură îmi cuprinde fața. Pe naiba dacă înțelegeam ceva, însă femeia asta mă făcea să simt atâtea lucruri ciudate în corpul meu. O căldură familiară îmi cuprinde întreg corpul. O căldură familiară, dar pe care nu am mai simțit-o de când tatăl meu nu era un alcoolic nenorocit, iar mama mea obișnuia să mă bage în pat la culcare și să îmi citească povești.

— Fă ce spune, asta dacă vrei să nu rămâi flămândă pe tot parcursul traiului tău aici.

Zack îmi șoptește aplecându-se ușor peste masă când Olga, așa cum o numise el mai devreme, se întoarce cu spatele și ne lasă din nou singuri la masă.

— Se comportă ciudat, spun eu în șoaptă și îi urmez exemplul pentru a mă face auzită.

— E o femeie extraordinară și face o mâncare pe care o să o adori. Știu că pare ciudat pentru tine, dar te vei obișnui cu dădăceala ei.

Zack îmi zâmbește sincer si eu apuc tacâmurile, prinzând curaj și gustând din pieptul de pui. Gustul era genial, așa că am continuat să mănânc și din piure și m-am înfruptat și din legumele la grătar.