Sub Masca Răului

Capitolul X

Alerg prin casa imensă în timp ce Lysa numără. De fiecare dată când este rândul meu să mă ascund, mă găsește repede. Ea are avantajul de a cunoaște fiecare cotlon al acestei locuințe. Cobor scările din lemn lucios și traversez livingul, ajungând, în cele din urmă, să deschid o ușă neagră. Apăs pe clanță și intru în încăpere fără să stau prea mult pe gânduri.

Mă aflu într-o cameră ușor întunecată. Draperiile negre sunt trase, iar pe biroul din colț se află aprinsă o lampă cu lumină caldă. Patul din mijloc este acoperit cu așternuturi negre. Chiar și pereții sunt vopsiți pe jumătate cu vopsea neagră. O singură persoană are asemenea gusturi. Warren. Mă aflu în camera lui.

De îndată ce realizez, primul meu instinct este să o iau la fugă. Însă mă opresc și un gând îmi străbate mintea. Dacă tot sunt aici, singură, nesupravegheată, de ce să nu arunc o privire? Vreau să strâng dovezi împotriva lui Warren, nu? Ar trebui să-i cotrobăi prin lucruri.

Mă îndrept spre birou și mă uit la obiectele aflate pe el. Ridic o carte și mă încrunt la vederea titlului: Mândrie și prejudecată. Warren chiar citește astfel de cărți?

Nimic interesant nu se află pe biroul său. Deschid unul dintre sertare și descopăr înăuntru un pistol, câteva agrafe de prins foile și un capsator. Apoi trag de celălalt sertar. În interior se află un singur obiect. O fotografie. Însă ochii mi se măresc și mâinile îmi tremură când o ridic pentru a o studia mai atent. Poza îl înfățișează pe Warren. Chipul său pare luminos și zâmbetul larg îi evidențiază gropițele din obraji. Pare să zâmbească sincer. Iar fata de lângă de asemenea. Una dintre mâinile lui îi înconjoară ei gâtul.

Adira este fata din fotografie pe care Warren o îmbrățișează. A mințit. O cunoaște chiar foarte bine. Și a fost îndrăgostit de ea. Au fost împreună. Este evident. Poza aceasta este dovada.

Tresar când se aude ușa și ascund repede poza în buzunarul blugilor în timp ce închid sertarul. Ochii lui Warren se măresc când mă zăresc. Dar asta durează numai o secundă. Apoi și-i mijește răutăcios.

- Ce cauți aici, Safiya? întreabă în timp ce vine spre mine cu încetinitorul.

Înghit în sec și fac câțiva pași în spate. Sunt pe cale să îi răspund, dar glasul său mă oprește.

- Lasă-mă să ghicesc, exclamă cu un rânjet batjocoritor. Ți-ai dat seama ce bărbat atrăgător sunt și ai venit să-ți mărturisești fanteziile, afirmă în timp ce se apropie din ce în ce mai mult. Ajung să mă lipesc cu spatele de o altă ușă.

Warren stă acum în fața mea și își lipește brațele de o parte și de alta a capului meu.

- Haide, Safiya, mă îndeamnă, apropiindu-și buzele de urechea mea. Poți să recunoști aici. Nu te aude nimeni. Recunoaște că, deși ești polițistă, îți plac băieții răi, îmi șoptește în ureche și inima mi-o ia la goană.

Simt că nu mai am aer să respir. Mâna mi se plimbă pe ușa din spatele meu și îi găsesc clanța. Nu știu unde duce ușa, dar vreau numai să scap de aici. Apăs pe clanță, iar următorul lucru pe care îl știu este că aterizez pe podea cu Warren deasupra mea. El nu era pregătit ca ușa să fie deschisă. Se sprijinea de ea. Așa că atunci când am deschis-o, s-a dezechilibrat, iar greutatea lui m-a dezechilibrat pe mine.

Warren scoate un sunet de durere și îmi amintesc de rana sa. La naiba! Respiră greu deasupra mea, sprijinindu-se într-un braț. Apoi își intersectează privirea nervoasă cu a mea. Distanța dintre chipurile noastre pare incredibil de mică, iar eu mă holbez cu nerușinare la trăsăturile sale. Cum poate cineva cu un suflet atât de întunecat să dețină trăsături atât de frumoase și atât de luminoase?