Sub Masca Răului

Capitolul I

Să o ascult pe mama cum îmi spune pentru a mia oară să am grijă, nu e tocmai cel mai bun început al zilei.

- Da, mamă, o să fiu atentă și da, voi veni weekendul ăsta. Stai liniștită, o asigur prin telefon, în timp ce mă urc la volan.

- E important, Safiya. Nu vreau să aud scuze din nou.

Îmi dau ochii peste cap și știu că mi-ar face o morală de toată frumusețea dacă m-ar vedea acum.

- Uite, mama, trebuie să închid, te sun eu mai târziu.

- Da, da, așa spui mereu, comentează ea și închide apelul.

Mama a fost mereu hiperprotectivă. De aceea a înnebunit-o întotdeauna slujba mea. Niciodată nu m-a susținut și nu a fost de acord să mă angajez în poliție. Totuși, pot să înțeleg punctul său de vedere.

Tatăl meu a lucrat pentru FBI în tinerețe. Dar într-una dintre misiuni a fost rănit și ca urmare a rămas paralizat. Știu că slujba mea e riscantă, dar e tot ceea ce am și tot ceea ce m-a interesat vreodată.

Telefonul îmi sună și răspund imediat când văd numele șefului meu.

- Agent Rollins, este un cod 10-80 pe E State St, anunță în grabă. Ești în apropiere?

- Recepționat, da. O iau acum înspre locație. Din ce direcție vin?

- Din W State St. N-au trecut încă de Rt 1. Numărul de înmatriculare al mașinii este P43 WAR.

Bun. Cu puțin noroc pot ieși în fața mașinii la cotitura cu S Clinton Ave. Se pare că munca mea a început chiar devreme. Aprind girofarurile și pornesc în viteză spre locație.

Conduc, încercând să nu fac vreun accident în același timp. Pentru că asta nu ar folosi nimănui.
Dar ajung exact la timp, căci ies în intersecție fix în fața mașinii urmărite. Care spre surprinderea mea se oprește și nu încearcă să mă evite. Asta e ceva cam neobișnuit.

Dar șoferul mașinii mă șochează și mă irită în aceeași măsură. Warren Burton coboară cu o nonșalanță greu de crezut, având în vedere motivul urmăriri, și anume traficul de droguri. Dar el arată de parcă s-ar fi aranjat pentru întâlnirea cu iubirea vieții lui și tocmai a ajuns la locație cu ceva timp mai devreme chiar, căci mersul său în reluare demostrează că nu e deloc grăbit. Părul blond îi este fluturat de vânt, iar ochii îi sunt acoperiți de ochelari de soare negri. La fel de negri ca toată ținuta sa, de la cămașă la pantofi. Probabil, până și inima lui este neagră și pompează sânge cu venin la fel de negru.

Cobor și eu din mașină cu cătușele pregătite și cu pistolul la brâu. Nu se știe niciodată de ce e în stare tipul ăsta. Warren e fiul capului familiei mafiote Burton. Una dintre cele mai periculoase din New Jersey. Și, la fel ca tatăl lui, crede că i se cuvine totul. Și din nou, la fel ca în cazul tatălui său, poliția nu a avut niciodată suficiente dovezi pentru a îl închide.

Zâmbește, etalându-și toți dinții în timp ce vine de unul singur spre mine. Între timp celălat echipaj care îl urmărea a ajuns, iar colegii mei mi se alătură.

Aflându-se acum în fața mea, Warren își dă ochelarii de soare jos. Diferența de înălțime dintre noi e mai mult decât evidentă. Probabil, nici măcar cu tocuri de cincisprezece centimetri nu l-aș ajunge.

- Bună dimineața, domnișoară ofițer, mă salută cu seninătate.

Îmi pun mâna pe pistol când chipul i se lasă în jos, diminuând distanța dintre noi.

- Rămâne între noi, dar ați cam blocat circulația, șoptește de parcă mi-ar spune vreun secret.

Nu îmi ia mult să îl imobilizez de perete și să încep percheziția. Și în timp ce îmi trec mâinile peste trupul său, îmi repet că îmi fac doar meseria și nu ar trebui să mă intereseze câte pachete de mușchi ating.