După căderea lordului Laufey

Începuturi

Loki stătea confortabil într-un fotoliu și era chinuit de gânduri incomode. După eșecul cu Laufey, trebuia să găsească o altă soluție pentru a-și termina treburile. După tot efortul lui Thor, Loki a demonstrat că voința este mult mai puternică decât magia. Nu nega că acele clipe în care a avut pace sunt de lepădat, dar nu aceea era viața pe care vrea să o ducă.

Din păcate, a fost nevoit să-și ucidă nepotul, Ah!, după tot efortul depus și după toate resursele consumate! A trebuit să lase totul să se ducă pe apa sâmbetei. Nu mai putea da înapoi. O supărase rău de tot pe Skadi și nu este niciodată o idee bună să o provoci pe zeița iernii, mai ales că îi știa majoritatea trucurilor. Zeul farsor era acum un dezertor, urât de toți asgardienii, de aceea a decis să își facă de cap pe Pământ. Și cine are o viață mai palpitantă decât regele mafioților? Împăratul lor.

Acum patru zile a pus bazele Imperiului Nordic și s-a autoproclamat împăratul mafioților. Deocamdată nimeni nu îl băga în seamă deoarece nu reprezenta o amenințare majoră, dar el avea de gând să schimbe asta cât mai curând. Deja avea un asistent: Sasha. Era un băiat de douăzeci de ani bun la toate și avea relații în parlamentul american, așadar avea acces cam la tot ce voia.

- Ești gata? îl întrebă soția sa, intrând în cameră. 

Sigyn purta o roche verde, cu un guler înalt, până la bărbie și mâneci bufante, cu modele argintii ce înfățișau un trandafir, numai bună pentru vremea friguroasă de afară. Avea o curea maro, ca scoarța lui Yggddrasil în jurul taliei, iar în părul alb, revărsat liber peste umerii săi, avea prinse niște agrafe de argint ce alcătuiau scena finală a Ragnarökului.

- Da. Dar mai așteptăm puțin, nu vreau să creadă că suntem disperați.

- Bine gândit... Dar tu așa mergi?

- Ce vrei să spui?

- Nu îți iei sacou? Cravată? Nimic?

- Sacoul care îmi place mie este la spălătorie.

- Ia-l pe cel roșu!

- Neh... Nu îmi place! În plus, mă strânge și nu aș avea loc de vestă anti-glonț pe sub.

- Vestă anti-glonț!? Mergem la o cină formală, nu la război.

- Mergem să negociem cu mafioți, dragă. Orice este posibil.

- Suntem vaniri, Loki, gloanțele lor nu ne pot afecta.

- Vreau să fiu sigur...

Într-un final, Sigyn a reușit să îl convingă pe Loki să își ia un sacou și să abandoneze ideea vestei.

Când cei doi au urcat în mașină, începuse iar să ningă. Mii de fulgi strălucitori zburdau liberi pe străzile și cerul Londrei, alăturându-se milioanelor de frați care deja se stivuiseră peste tot. Soarele iernatic slab încerca în zadar să oprească invazia iminentă a nămeților.

Loki Bergstrom admira cu mândrie peisajul înghețat. Nimic nu îl încălzea mai mult decât frigurile iernii ce străpungeau carnea, până la os. Imediat ce și-a dat seama că se gândea la asta, și-a îndreptat atenția spre ochii azurii ai soției sale, apoi a clătinat din cap. Sigyn a pufnit amuzată și-a lăsat capul pe umărul lui.

Întâlnirea cu mafia londoneză era stabilită într-un hotel de pe teritoriul irlandezilor, ca niciuna dintre părți să fie tentată să recurgă la violență. Chiar dacă încă nu reprezenta o amenințare, pe străzi era știut că Loki Bergstrom avea spatele ținut de ucrainienii lui Yurchenko. Iar slavii erau mai temuți decât britanicii, mai mult sau mai puțin datorită faptului că nimeni nu știa ca vreunul dintre ei să aibă persoane dragi în țară. Și, când nu poți șantaja emoțional pe cineva, dar el poate, lupta este puțin nedreaptă.