După căderea lordului Laufey

Croaziera

Cât timp copiii săi sunt fiecare cu treaba lui (Helena în Asia se luptă cu Yacuza, iar Fenrir și Jormungand sunt în Mexic pentru a scăpa de Sherlock și de familia Vasqez), Loki și-a luat soția într-o croazieră. Faptul că ei doi îmbătrâniseră nu însemna că nu mai aveau energia sau nu mai aveau aceeași dorință de aventură că pe vremuri. De când fondaseră Imperiul, nu au mai avut decât foarte puțin timp împreună. Mereu unul dintre ei era ocupat într-un mod sau altul.

  În sfârșit, după șaptezeci de ani de muncă, cei doi au reușit să plece în luna de miere. Totul era gratis, de fapt, (nu că Împăratul nu și-ar fi permis, dar un afacerist care era nou în domeniu a vrut să lege o prietenie cu Imperiul Nordic, pentru a avea un aliat puternic) așadar nu aveau absolut nicio grijă.

Soarele se reflectă în ocean, creând un peisaj minunat. Cei doi stau sprijiniți de balustradă, în timp ce privesc apusul. Sigyn își lasă capul pe umărul lui Loki, închizând ochii. Împăratul zâmbi și își îmbrățișă soția. Împărăteasa inspiră cu nesaț aerul maritim, apoi se întoarse spre soțul ei:

- Ce drăguț din partea lui Sheng Li că ne-a făcut un asemenea cadou. spuse Sigyn.

- Da... foarte drăguț... dar atunci când ne întoarcem îmi va cere o grămadă de favoruri.

- Este ceva ce Sheng Li să își dorească, ia Împăratul să nu îi poată oferi?

- Nu cred, nu are aspirații atât de mari. El vrea să vândă cocaină în Surinam, iar pastorul îl încurcă. Cred că îmi va cere să scap de el. Va fi mai complicat, deoarece pastorul are contract cu Brazos.

- Da, dar Victoria nu are influență acolo, nu?

- Președintele Surinamului este la mâna pastorului, deci Brazos poate intra oricând acolo și poate face cam ce vrea. Deci va fi cam greu pentru noi să ne ocupăm de ei.

- Nu te mai gândi la afaceri. Bucură-te de cadou. La urma urmei tu ești Împăratul, deci poți refuza pe oricine, fără a avea consecințe care să te intereseze.

- Ai dreptate, dar nu vreau să se ducă vorba că nu mă țin de cuvânt.

- I-ai promis ceva?

- Nu...

- Atunci nu are ce spune. El ți-a făcut un cadou și ce dar ar fi acesta dacă ar trebui să îl plătești? Dacă voia ceva în schimb, trebuia să spună  de la început. Termenii unei afaceri se discută înainte. Acum, hai la cină, mi-e foame. 

- Ai dreptate. Hai să mâncăm.

Cei doi au pornit spre sala de mese, lăsând în urmă Soarele care deja apusese. După ce s-au așezat la o masă și au comandat, Sigyn și-a întrebat soțul:

- Care este cea mai de preț amintire a ta?

- Cred că 1 ianuarie...

- Cum? De ce?

- Atunci ne-am întâlnit prima oară: 1 ianuarie 316.

- Încă mai ți minte?

- Da... tatăl tău m-a chemat pentru că Ymir voia să ardă castelul, iar el îmbătrânise. Bine... nu mi-a spus chiar așa. Scuza lui a fost că vrea să se împrietenească cu un Aesir. Abia târziu mi-am dat seama că de fapt m-a chemat pentru a-l proteja. Mult după aceea am fost supărat că a profitat de mine.

- Ți-a trecut supărarea?

- Da. Imediat ce mi-am dat seama că, dacă nu aș fi venit, nu aș fi avut șansa să te mai întâlnesc. Sigur nu te-ar fi cruțat Ymir. Acum chiar mă bucur că am venit. Nu îmi pot imagina cum ar fi decurs viața fără tine.

- Nu știam că tata te-a chemat atunci. Mie îmi spusese că erai în trecere și că i-ai cerut să te găzduiască.

- Interesant... Mă întreb de ce a ascuns faptul acesta. Și tocmai de tine...

Vaporul plutește rapid pe sub catifeaua neagră a cerului înstelat. Luna strălucește ca o călăuză deasupra tuturor. Pescărușii zboară pe deasupra ambarcațiunii și tulbură liniștea nopții cu strigătele lor înfiorătoare. Valurile, nu foarte mari, se sparg atunci când se lovesc de carenă. Căpitanul vasului încuie centrul de comandă și întoarce vaporul la 90 de grade. Forțează accelerația la maxim. Cu cât înainta mai mult, cu atât o insulă părea că se mărește.

Acolo, în mijlocul oceanului, era o insuliță, iar căpitanul se îndrepta cu toată viteza spre ea. Din fericire pentru el, tot echipajul era ocupat, astfel că nu puteau să observe că urmau să naufragieze. Căpitanul blochează pedala de accelerație și timona, apoi iese din cabină. Se îndreaptă spre bărcile de salvare. Aruncă prima barcă în apă, apoi sare în ea și pornește spre continent.

Împăratul îl privește din întuneric, dar este prea obosit pentru a-l urmării. Și ar fi păcat să alerge degeaba. Oricum atunci când va ajunge la fugar, acesta va fi deja mort. BOOM! Barca a explodat. Împăratul pur și simplu merge și se întinde pe un șezlong, bucurându-se de pătura nocturnă colorată cu negru și albastru închis și îmbogățită cu nestemate puternic strălucitoare. El a fost primul (și singurul) care a observat că vaporul se îndrepta spre insulă. Soția sa doarme adânc și nu are de gând să o trezească. Conform calculelor lui, luând în considerare viteza vaporului, presiunea impactului, duritatea metalului și câteva forțe care vor interacționa, nimeni nu urma să fie rănit în urma naufragiului. Împăratul se gândește că aceasta ar fi o ocazie să se distreze puțin. Poate lăsa vaporul să fie distrus, pentru a-i provoca lui Sheng Li pagubă la portofel. „Impact în 9... 8... 7... 6... 5... 4... 3... 2... 1..." Împăratul își ridică bastonul și îl lovește de podea.

Ambarcațiunea a „fuzionat" cu insula.

 Loki a calculat puțin greșit forțele, așa că a fost aruncat în nisipul rece al plajei nocturne.  Se ridică, își scutură sacoul cel verde , scuipă nisipul (care, crede el nu era doar nisip, mai era și altceva) și se duce să vadă cum este vaporul.

- Lipsește cineva? întrebă el, de dragul formalității, fiind sigur că răspunsul va fi:

- Nu, domnule!

- Bine. Vă puteți culca, vedem mâine ce facem cu vaporul...

- Da, să trăiți!