După căderea lordului Laufey

Cină în familie

- Jormungand, cum mai este Amalia? întrebă Sigyn.

- Nu foarte bine, mulțumită vasalilor cuiva. lordul se uită cu ură la tatăl său.

- Vai de mine! Sper să își revină. Altfel ar fi nedrept să omor o oloagă. interveni Loki.

- Brusc ți s-a făcut milă de persoanele neajutorate?

- Nu. Deloc. Doar că vreau să fie întreagă când o vor sfârteca câinii mei.

- Vă rog! Vă rog! Să nu ne ambalăm! îi calmă „crăița". Nu putem avea o discuție normală?

- Și despre ce anume?

- Un tratat de pace...?

- Îmi pare rău, mamă, dar Amalia vrea să îl ucidă pe Împărat. Singura cale ca războiul să înceteze ar fi moartea lui.

- Sau a ei. accentuă Loki. Iar cum zeii sunt nemuritori, iar oamenii sunt muritori, deja știm deznodământul.

- Nu fi atât de sigur. Amalia s-a antrenat toată viața pentru asta.

- Iar tu te-ai antrenat toată viața pentru a ucide dușmanii, iar acum iată-te stând și vorbind. Ce s-a întâmplat? Te-ai transformat în fetiță? Te ascunzi în spatele unor cuvinte mari și ai uitat să mânuiești pistolul?

- Întreabă-l pe Lebedev cât am uitat să mânuiesc pistolul. Și uite cine vorbește de cuvinte mari? Majestatea Sa Împăratul Loki Bergstrom del' Fey, conte de Asia și Prim Baron. Tu ți-ai petrecut toată viața ascuns după cuvinte. Iar acum îmi ți cuvântare despre asta?

- Eu mi-am exersat arta vorbitului deoarece nu am nici abilitățile fizice nici pregătirea necesară. Iar tu, care le ai pe amândouă, le irosești stând la masă!

- Dacă nu încetați cu cearta, veți vedea amândoi că am și pregătirea și abilitățile fizice să vă plesnesc! strigă Sigyin, ridicându-se de pe scaun. Nu mi-am mai văzut fiul de aproape doi ani! Vreau și eu o cină liniștită în familie, iar voi doi nu vreți să cooperați. Dacă o țineți tot așa, eu mă ridic de la masă și vă las să vă rupeți oasele.

- Îmi pare rău, mamă. Nu am vrut să te supăr, dar Majestatea Sa are un talent de a scoate oamenii din pepeni.

- Dacă el nu aduce vorba de mica noastră dispută, voi face și eu asemenea.

- Vă mulțumesc. Sper ca acum să ne putem continua masa fără alte incidente neplăcute.

- Și eu sper la fel, mamă.

- Ia spune, Johan, relația ta merge bine?

- În mare, da.

- Am auzit că deja ați stabilit nunta. Când este?

- Ai auzit? De la cine?

- De la singurul informator care nu este loial Imperiului, ci mie: Fenrir.

- Bineînțeles că Fenrir! El m-a turnat mereu!

- Ești nerăbdător?

- Foarte. Și am foarte multe emoții.

- Nimic nu poate merge prost la nuntă. Trebuie doar să apari și să zâmbești frumos. Atât.

- Ție îți vine ușor să spui. Tu te-ai obișnuit. Dar eu nu îi zâmbesc, de regulă, victimei înainte să o împușc.

- Te vei descurca. Împărăteasa oftează. Totuși îmi pare rău că nu te voi vedea mire.

- Dacă vrei, îți trimit poze.

- Nu o vei face. Știm amândoi că războiul se va termina înainte de nuntă. Și nu aș putea veni la nunta ta, știind că mi-ai ucis soțul.

Loki îi zâmbi viclenește lui Jormungand. Știa că fiul său a fost distrus de această replică. El ținea foarte mult la mama lui. Și, din fericire, ea i-a arătat că nu îl susține. Zeul luă o gură zdravănă de bere, pentru a celebra victoria.

- Nu te umfla în pene! se auzi vocea soției. Crezi că pe tine te-aș putea ierta dacă mi-ai ucide fiul?

- Atunci ce propui? El vrea să mă ucidă pe mine, iar eu vreau să îl ucid pe el. Războiul nu se poate termina decât prin moartea unuia dintre noi.

- Nu neapărat. Ați putea cădea la un acord...

- Nu. Are dreptate. Amalia îl vrea mort pe Împărat cu orice preț. Se pare că oricare dintre noi câștigă, va trebui să își trăiască tot restul vieții știind că îl urăști.

- Chiar nu vreți să vă lăsați mândria și orgoliul la o parte și să vă gândiți la o soluție pacifistă?

- Soluție pacifistă? Pentru ce sunt eu celebru, mamă?

- Nu știu, pentru ce?

- Sunt cunoscut drept asasinul perfect. De către cei care mă cunosc.

- Credeam că te cunoaște toată lumea. îl întrerupse tatăl său. Ca John Wick...

- Nu, nu, Majestatea Voastră. John Wick era atât de bun încât îl știa toată lumea. Eu sunt atât de bun încât mă știu foarte puțini. Iar cei care accidental îmi află numele, mor.

- Foarte tare replica! Din ce film ai luat-o?

- Ce vrei să spui?

- Astea nu sunt cuvintele tale. Niciodată nu ai folosit asemenea construcții.

- Fenrir m-a introdus lui Lawson Jr. astfel și mi s-a părut interesantă exprimarea.

- Da. Vezi, frate-tău a fost mereu priceput la interacțiuni umane. De ce nu încerci și tu să îi urmezi exemplul?

- Adică să fiu sub papucul tău?

- Dacă așa vrei să îi spui... Uite, cred că prezența mea vă incomodează, așadar eu voi pleca și vă voi lăsa să discutați.

Loki se ridică de la masă și părăsi încăperea. Sigyn se ridică și ea, dar se așeză pe pat. Își privi fiul în tăcere pentru câteva momente. Se schimbase foarte mult de la ultima lor întâlnire. Mergea mai calm, avea ochii mai pătrunzători și căpătase cicatrici noi. Bineînțeles că Loki nu a observat asta și poate nici Jormungand, dar o mamă nu are cum să nu observe.

- Chiar nu există nicio soluție? Trebuie să vă ucideți?

- Da. Altfel nu m-ar lăsa să plec. Și ar continua să o vâneze pe Amalia.

- Vorbesc eu cu el... Cădeți la o înțelegere...

- Îmi pare rău, mamă. Majestatea Sa nu va ceda niciodată. Nu mi-ar da drumul. Ști și tu cum este...

- Așa este. Știu. Și ai dreptate. Dar te rog măcar să nu îl ucizi în fața mea.

- Poftim?

- A îmbătrânit. A obosit. Iar tu te-ai aliat cu Fenrir. Normal că va pierde.

- I-ai spus că m-am aliat cu Fenrir?

- Dacă este să pierzi, nu pot pierde doi copii. Nici pe el nu îl pot pierde, dar nici nu îl pot salva. Însă pe Fenrir pot...

Jormungand se așază lângă mama lui, iar ea îl îmbrățișează. Lacrimile încep să îi șiroiască pe obraji. Aceasta putea fi ultima lor întâlnire. S-ar putea să nu își mai vadă niciodată puiuțul.

Când, într-un final, Jormunand se ridică, Sigyn îl prinde de mână și îl imploră din priviri să mai rămână puțin. El clatină din cap:

- Îmi pare rău, dar nu pot. Am lăsat-o pe Amalia singură în pustiu, rănită. Trebuie să mă întorc la ea.

- Înțeleg. Ieși prin spate. Acolo vei găsi mașina mea și niciun paznic. Uite și cheia... Hai, grăbește-te, dacă a găsit-o vreun lup?

- Mulțumesc, mamă.