DEMON~Taekook

20🤎

Perspectivă taehyung

Am reușit să ajung în bucătărie, observ cum fereastra este deschisă ca de fiecare dată ,mă duc ușor către ea și încerc să mă cațăr deoarece este puțin cam sus, am un picior pe scaunul luat de la masă și celălalt pe pervazul de la fereastră, mă țin strâns și reușesc să ajung sus.

Pentru câteva secunde m-am blocat deoarece distanța  de la sol este considerabilă, dar asta nu ma făcut să renunț, am pus cele două mâini ținându-mă de pervaz lăsându-mi corpul în jos pentru a face distanța să nu fie atât de mare ,am mai stat pentru câteva secunde și mi-am făcut curaj să îmi dau drumul la mâini asta făcând ca corpul meu să cadă în gol pentru câteva milisecunde.

La contactul cu solul  am simțit o durere insuportabilă plimbându-se prin corpul meu dar ce-a mai evidențiată era tăietura cauzată de un ciob de sticlă, nu era mare, dar era îndeajuns cât să nu mai pot merge, m-am ridicat dar simțeam în continuare cum sângele curge neîncetat, am rupt o bucată din tricoul alb cel port și lam înfășurat în jurul gleznei mele...

Cu pași înceți ,șchiopătând, încercând să nu mai pierd timpul degeaba, am început să mă îndrept către mică ieșire din sârma ce era în spate, aceea era singură scăpare pe care o puteai avea.

Mă strecor grăbit ne băgând de seamă micile sârme ce erau poziționate foarte periculos ,simțeam cum câteva zgârieturi se mișcă pe brațele mele cu cât mai mult înaintam ,dar nu m-am oprit, am continuat și am ieșit în sfârșit de pe proprietatea demonului.

Rămân puțin șocat, sunt în mijlocul pustietății, doar o șosea ce mai trecea din când în când mașini dar nu mă pot risca deoarece nu știu ale cui aparțin

Încep să alerg ,alerg atât de tare încât simt cum durerea de la gleznă se acrevează cu fiecare pas pe care îl fac, simt  cum  frigul pune stăpânire asupra corpului meu deoarece afară este toamnă, vântul rece pătrunde prin toate hainele subțiri pe care le am iar picăturile de ploaie se fac simțite din ce în ce  mai rău.....

Cred că au trecut vreo 20 de minute de când fug fără oprire, trag aer în piept foarte repede și neîncetat asta cauzează o mică usturime în piept și în același timp în gât deoarece este un aer rece ca gheața dacă laș cumpăra cu ceva.

Cred că m-am îndepărtat destul de mult de locuința demonului ,nu știu unde mă aflu,  simt cum picioarele îmi cedează ,mă razăm de un copac tiptilindu-mă să nu fiu observat dacă mă va căuta cineva, este straniu cum am evadat fără să nu mă caute  până acum, cum a spus și jimin din acea casă nu poate evada nici o muscă.

Mă ridic și continui să merg șchiopătând, nu mai pot să  alerg ,chiar dacă aș vrea , puterile mele sunt epuizate.

Plouă cu abundență, în aceleași timp bătând un vânt  insuportabil de rece ,îmi strâng mâinile în jurul corpului meu pentru ami oferi puțină căldură, sperând să funcționeze.

Cu fiecare pas pe care îl fac cu atât mai lent sunt, mă îndrept către stradă și merg pe marginea acesteia încă 10 minute, pașii micuți ce pare să se termine iar strada fără sfârșit.

Îmi ridic puțin capul uitându-mă la o mașină care are farurile aprinse luminând toate strada, este fix în fața mea ,nu pot  vedea dacă se află cineva deoarece lumina îmi străpunge ochii ,continui să merg către acea mașină, acum distanța fiind destul de mică...

Scuze pentru greșeli gramaticale
Nu uitați de steluța.