DEMON~Taekook

32🤎

~Autor~

O liniște de câteva secunde sa lăsat în așteptare unui răspuns.

Jungkook îl examinează cu privirea, observând cum tremură ușor de la apropierea lui, îi place cum reacționează la gesturile lui.

De ce tremuri? Îi spune cu vocea lui rece, fină în același timp, dar mai puțin autoritară.

C..cine eu, murmură taehyung, încercând să se apere și continuă... cred că ar trebui să plec, adaugă acesta, vrând să plece.

Jungkook se apropie mai mult de el, astfel încât fundul lui este lipit de birou, își plimbă jucăuș mâinile pe talia lui taehyung și le strânge atunci când ajunge la fundul acestuia.

Nu pleci nicăieri, nu până nu vreau eu, zice el puțin mai ferm.

O mică șoaptă a răsunat.

C..ce faceți, șocul ce îi aduce fiori reci în corp îl face să devina vulnerabil la toate acțiunile demonului.

Zâmbește și își strânge mai mult mâna pe fundul celui mic, îl trage mai aproape de el și îl așează pe birou astfel încât se strecoară între picioarele lui taehyung.

A fost plăcut sărutul de aseară! îl tachinează jungkook, observând cum un roșu aprins apare pe obrajii lui taehyung.

Taehyung doar stă nemișcat, nu avea nimic de spus se uită în ochii lui jungkook cum nu a făcut-o niciodată, simțindu-se rușinat de el însuși că permite să fie atins de persoana care îi vrea răul.

Nu... răspunde taehyung sec revenind la realitate,..aseară a fost doar o greșeală pe care nu am putut opri deoarece ești mai puternic decât mine, explică acesta.

Dar adevărul e că ar fi vrut să fie așa în fiecare noapte să-l aibă aproape, dar nu putea lăsa ca jungkook să facă ce vrea cu el.

Hmh......spune afirmativ, poate că tu spui asta dar eu știu mai bine ce vrei cu adevărat, continuie să-l tachineze.

DA..logic că ști, vreau să plec cât mai repede de aici, declară taehyung, acum refuzând contactul vizual cu jungkook, pentru a nu mărturisi ce simte cu adevărat.

Jungkook se încruntă, nu îi place când taehyung minte chiar și atunci când știe ca nu funcționează, îl apucă de bărbie și îl forțează să-l privească pentru adoua oară.

Îți place să joci dur, nu-i așa? Ridică o sprânceană. Dar eu pot juca și mai dur chiar brutal, își apropie buzele de urechea lui. Și crede-mă nu voi fi deloc blând

C..ce e cu tine? Domnule până acum nu ați mai fost așa, păstrez taehyung un vocabularul adecvat. Eu nu mai am nimic în comun cu dumneavoastră, ce a fost în trecut va rămâne în trecut.

Știm amândoi că nu te vei lăsa până nu mă vezi suferind, declară taehyung, dar adevărul e că ai reușit, ba chiar de foarte multe ori.

JUNGKOOK, poate că e timpul să ști și partea adevărată a trecutului nostru.

Ochii lui jungkook se uită triști la taehyung, undeva în adâncul lui încă îl mai vroia pe acesta, dar acea amintire continuă să-l bântuie.

De ce crezi ca nu știu adevărul? Uită-te la mine, ridică vocea. Știu totul, taehyung, dar poate ași fi preferat să vorbești cu mine. Nu să mă lași ca un prost, crezând ca mă iubești.

Îl privește cu ură în timp ce taehyung lasă capul în jos și nu mai spune nimic.

Dacă tu asta crezi, cade o lacrimă pe birou și plânge în liniște.

Jungkook nu simte nicio remușcare, se dă în spate și dărâmă vaza cu trandafiri.

~Perspectivă taehyung~

Mă dau jos de pe birou când observă că îmi face loc în tăcere să pot pleca, mă doare să îl văd cum suferă în adâncul lui.

Observ cum ia unul dintre trandafiri de pe jos, călcând peste ceilalți și se apropie de mine cinci pași.

Cinci pași și e la o distanță milimetrică față de mine. Îmi apucă ușor mâna tremurând și îmi pune ușor trandafirul în palmă, forțându-mă să-l țin și să îi simt spinii ce îmi strâng ușor pielea.

Ceva așa frumos, fragil, ceva inofensiv......Și uită câtă durere poate aduce. Uite, câtă durere mi-ai adus tu mie, se uită nepăsător în ochii îndurerați a lui taehyung.

Picături de sânge trecând prin degetele lui jungkook și ale lui taehyung căzând pe podea.

Scuze pentru greșeli gramaticale
Nu uitați de steluța

716 cv