~Perspectivă Taehyung ~Îmi deschid ochii străpun-și de lumina becului.
Mă ridic în fund simțind cum mii de ace se înfig în mine acompaniată de o durere insuportabilă .
Încă simt o amețeală care dispare ușor .
Ce Doamne iartă-mă! Îmi acopăr corpul cu pătura, analizând camera dar și hainele pe care le port.
Zâmbesc când simt parfumul lui jungkook deși amintirile vin cu un val de tristețe.
E chiar tricoul lui, spun mirat. Până și parfumul e perfect, mă scufund cu capul în pernă savurând momentul.
Pare ciudat că nu mia explicat nimic, preferând să o lase așa.
Încă mă deranjează lumina becului.
Mă așez pe marginea patului ridicându-mă cu greu, rănile de pe corpul meu au fost îngrijite la fel și rana de la picior .
Mă sprijin de perete până ajung la punctul propus .
~Autor~
Taehyung stinse becul ducându-se în pat.
Nu ai voie să mai mergi două zile, o voce groasă provenită de nicăieri a străpuns liniștea.
Cum de ai ajuns aici! Exclamă taehyung speriat. Nu erai până nu am stins becul.
Jungkook stătea pe scaunul de lângă pat. Abdomenul îi este gol iar picături de apă curge din părul lui semn că și-a făcut baie.
În 5 minute vine cineva pentru a te duce în camera ta, spune neglijent jungkook. Să nu aud că faci mofturi, mai adăugă acesta.
J-jungkook, eu am să-ți spun ceva. Se bâlbâie taehyung
Nu am ce asculta, ridică vocea jungkook.
Acum dispari.Cum ai putut să pleci când eu eram așa, schimbă subiectul taehyung, totuși putem să mor exclamă în șoaptă.
Și cine spune că nu asta era și ideea !! Zâmbește jungkook în colțul guri nepăsător.
Ai vrut să mă ucizi ?
Privirea calmă a lui jungkook se transformase în una rece, furia râzând-ui prin ochi ..
Am vrut să te ucid! A urlat cu putere. Am vrut să-ți iau viața. Da! Am vrut să mă răzbun pe tine pentru toată suferința! Am crezut că așa aveam să mă răzbun pentru că nu ai fost în stare să mă recunoști.
Dar apoi te-am văzut râzând, plângând urându-mă că te-am iubit cândva, asta a fost motivul pentru care tu ești aici.
Și da, afurisit să fii, mi-ai furat iubirea, iar acum n-o mai vreau înapoi pentru că te detest. Declară el cu putere.
Nici nu știi cine sunt taehyung! Țipă acesta furios.
Jungkook eu....., pune mâna gentil pe umărul demonului .
Nu mă atinge!! Ia mâna brutal de pe umărul său.
O să mă atingi atunci când vei ști cine sunt.
Știu cine ești murmură taehyung vorbind trist.
Nu ai habar de nimic, rostește în scârbă și se întoarce cu fața spre taehyung, avertizând-ul cu privirea lui ucigătoare. Te-ai speriat zilele trecute doar pentru că ai văzut un jegos bătut de mine.
Crezi că doar atât pot să fac? Vorbește nebunește și îi rânjește sinistru, Taehyung doar calmându-se.
Nu, Nu ești doar demonul care ucide din pasiune. Ești mai mult de atât.
Taehyung face un pas spre el, dar nu se dă înapoi, ceea ce îl încurajează pe taehyung. În schimb jungkook doar pufnește scârbit.
Nu căuta lumină acolo unde se naște întuneric exclamă jungkook făcând un pas în fața lui taehyung .
Înălțimea lui jungkook era considerabilă taehyung îi ajungea cu capul doar până la piept.
În lumea mea există doar durere ,prinde bata tricoului și o ridică puțin. Aici trebuie sa fi ascultător, dacă nu, ești pedepsit, pune mâna gentil pe coapsa lui taehyung și strânge, taehyung scoțând un scâncet de durere.
Scuze pentru greșeli gramaticale
Nu uitați de steluța.
CITEȘTI
DEMON~Taekook
RomanceDouă persoane care nu și-au terminat povestea se vor întâlni cândva ,undeva .