Salvarea mea înșelătoare - Partea I

Capitolul IV: Ann

Cu doi ani în urmă

,,Intru în clădirea plină de oameni care dansează în luminile fosforescente. Prietenele mele ar trebui să fie pe aici pe undeva. Încerc să fac abstracție de trupurile de care mă lovesc în drumul meu și să nu mă panichez.

- Ce faci aici, micuță Ann? mă întreabă Ryden, băgându-se în fața mea, iar eu îmi dau ochii peste cap.

Are o sticlă de votcă în mână și cămașa îi este descheiată complet, lăsându-i la vedere abdomenul plin de mușchi care strălucește de parcă ar fi fost stropit cu apă. Deși pun pariu că are de fapt cămașa îmbibată în alcool. Mirosul îmi înțeapă nările.

- Nu-mi mai spune așa, exclam încruntată. Și nu e problema ta, rostesc categorică, încercând să trec pe lângă el, dar Ryden mă prinde de braț și mă împinge înapoi. Simt un ghem în stomac din cauza atingerii lui.

- Cine te-a lăsat să intri? mă chestionează, enervându-mă mai tare.

- Poți face multe cu bani, Ryden. Tu ar trebui să înțelegi asta, bat apropoul cu un surâs pe buze.

- Nu ai ce căuta aici, spune categoric, uitându-se în jurul nostru.

- Dacă ăsta e un loc atât de rău, tu de ce ești aici?

Ryden se încruntă și clipește de câteva ori. Apoi își duce o mână la cap.

- Nu o face pe deșteapta cu mine. S-ar putea să câștigi, murmură cu un rânjet.

Am o grimasă nedumerită pe chip acum.

- Poftim? Ești beat? îl întreb, deși răspunsul este mai mult decât evident.

- Mereu, afirmă parcă mândru de el. Acum îndreaptă-ți picioarele către ieșire. Fetele ca tine ar trebui să fie în pat la ora asta, spune, iar mie îmi vine să îl strâng de gât.

Ochii săi albaștri sunt tulburi. Aș vrea să îi spun că el pare să aibă mai multă nevoie de un pat decât mine în acest moment.

- Nu ești fratele meu, Ryden. Nu-mi mai da ordine, mârâi printre dinți.

- Nu, dar îl cunosc pe fratele tău și nu cred că ar fi bucuros să te găsească aici. Vrei să îl sun? întreabă cu un rânjet imens.

Nu, cu siguranță, Axel nu o să fie bucuros să știe că îmi pierd vremea prin cluburi.

- Of, de ce trebuie să fii atât de enervant? exclam, bătând cu piciorul în podea.

Mâinile lui Ryden mă apucă de umeri și mă rotesc astfel încât să am privirea spre ieșire.

- Menține direcția asta până ajungi la ușă, îmi șoptește în ureche și pielea gâtului mi se înfioară. După apasă pe clanță și ieși afară.

Îmi dau ochii peste cap, întorcându-mă spre el.

- Te urăsc, Ryden Price, rostesc cu dinții încleștați, privindu-l fix în ochi.

- Tu și restul planetei, spune netulburat. Iar băutura intră la fel de bine, adaugă, dând conținutul sticlei pe gât.

O iau în pas grăbit spre ieșire, înghițind în sec. Ryden Price e cea mai enervantă persoană pe care am cunoscut-o în viața mea. În minte mi se plimbă abdomenul lui strălucitor și ochii ăia albaștri de cristal. Și cea mai atractivă, trebuie să recunosc. Iar asta e incredibil de frustrant."

Nu aveam de gând să ies în această seară. Dar când l-am auzit pe tata țipând la parter într-un acces de furie care a devenit la ordinea zilei, știam că trebuie să plec. Celelalte variante ar fi fost să îmi pun căștile în urechi, să îmi dau volumul la maxim și să mă legăn într-un colț al camerei mele, prefăcându-mă că nu se întâmplă nimic sau să mă duc jos și să intervin, încercând să îmi salvez cumva fratele. Însă, în această seară, nu mă simt o salvatoare. În această seară vreau să fug de familia mea defectuoasă.