Nu este nimic greșit în relațiile între specii, așai? Cine suntem noi să judecăm că unii oameni preferă un partener plin de blană, ca metamorfii lupi sau pe cineva care să le împlinească oricare dorință, ca duhurile din lampă. Fiecare are preferințele sale, dorințele sale ascunse, intime și fanteziile pe care ar vrea să le îndeplinească. Privește adânc în sinea ta și spune-ne: Nu ai avut tu însuți vise care ar fi considerate bizare de majoritatea, dar ție ți-au stârnit o stare de plăcere? Și până la urmă, nu toate relațiile trebuie să rezulte în copilași. Mulți trăiesc bine mersi fără niciun moștenitor timp de sute de ani, ca demonii, fae sau malakimii.
Nu, relațiile între specii nu ar trebui să deranjeze pe nimeni. Poate preferința ta personală este să te întâlnești cu cineva care arată exact ca tine, dar nu toți îți vor împărții perspectiva. De asta ar trebui să fim buni și respectuoși.
Da, toată această vorbărie sunt numai cuvinte goale. În adâncul nostru știm că la prima vedere avem un sentiment de repulsie față de ceea ce este diferit de noi. E o reacție considerată naturală, să ai o reținere față de ceva pe care-l consideri opusul tău - sau chiar doar puțin diferit. Diferența adevărată este dată de momentul în care conștientizezi repulsia și alegi dacă vrei să îți păstrezi această predispoziție sau să te lupți împotriva ei, să ajungi să accepți că persoanele diferite nu sunt rele, nu sunt urâte, nu sunt scârboase și, de fapt, ar putea constitui un prieten bun sau următoarea ta iubire.
Deoarece bilele de cristal nu au ținut cont de rasă atunci când au aterizat pe pământ și s-au transformat în ființe. Nu aveau conștiința necesară pentru a da naștere acelorași specii și au avut-o cu atât mai puțin după ce procesul de reîncarnare a început. După ce sferele au început să se spargă în fragmente tot mai micuțe pentru a crea suflete noi și a umple globul de viață.
Dar repulsia față de diferit, fiind un sentiment primordial în firea unei persoane, a condus la foarte puține perechi care au găsit jumătatea lor corectă în viață. Unii au avut noroc și s-au născut aceeași specie în acele vremuri în care relațiile între specii erau considerate scârboase în mod universal, alții își priveau perechea în ochi, simțeau atracția intangibilă și profundă, dar refuzau să o lase să se dezvolte. Frica de a fi judecat a distrus multe globuri-pereche. Multe Perechi s-au înstrăinat atât de tare, încât la revederea din viața următoare sentimentele erau prea lichefiate ca să fie observate, chiar de se nășteau aceeași specie. Nu tuturor le-a fost frică, din fericire. Unele perechi nu s-au putut refuza, deși erau din specii diferite și amenințați de excluderea din societate. Au existat cupluri care au fost acceptate, acolo unde diferențele dintre specii nu erau foarte multe, cum ar fi oamenii și fae. Semi-feele sunt cea mai mare comunitate dintre speciile rezultate din aceste relații și în ziua de astăzi sunt acceptate drept propria lor specie.
În general, combinațiile dintre oameni și celelalte specii sunt văzute prin ochi mai buni. De ce?
Totul se rezumă la înmulțire. În procesul de perpetuare a speciei, mulți au fost cei care au susținut puritatea sângelui ca fiind superioară. Au existat și specii ce au fost considerate inferioare și s-a încercat exterminarea lor, la fel ca în cazul vampirilor, înjosiți pentru faptul că au nevoie de sânge pentru a supraviețui, iar celelalte specii au început să refuze să fie exploatați drept pungi de alimente. Nimeni nu a luat în considerare faptul că ei înșiși aveau viciile lor, că feele nu pot trăi fără să păcălească oameni prin înțelegeri, că sirenele farmecă persoanele pe care le plac sau că metamorfii au nevoie de o persoană care să îi ajute când sunt în călduri. Nu, atâta timp cât era vorba de sex sau jocuri inocente, nimănui nu i se părea un lucru rău. Dar când te hrăneai dintr-o sursă vie, erai răufăcătorul. Ultimul mare război îmtre specii s-a dus împotriva vampirilor, dar s-a încheiat cu pace între toate speciile, după ce părțile implicate au pierdut prea mult, reconstrucțiile au devenit prea costisitoare, muniția a ajuns pe terminate și realizarea cea mare i-a lovit: dacă ar fi continuat, s-ar fi ras unii pe ceilalți de pe fața pământului.
Vampirii tot sunt priviți pe sub sprâncene încruntate de unii și de asta ei aleg să se înmulțească exclusiv doar unii cu ceilalți, ceea ce a bucurat pe toate lumea. Mamele normale nu prea își doresc bebeluși care să le sugă din sân atât lapte, cât și sânge. Nu vei întâlni pe stradă prea mulți care se pot lăuda că unul dintre părinți este vampir. De fapt, sunt șanse extrem de slabe ca cei care pot afirma asta să ți-o spună, deoarece însăși lor le este rușine de propria natură.
Dacă semi-vampirii sunt tolerați, iar semi-feele sunt acceptate, nu același lucru se poate spune despre combinațiile dintre metamorfi și orice altă specie înafară de oameni. Metamorfii, prin natura lor, sunt deja pe jumătate un soi de animal și jumătate oameni, ei putând exista în ambele stadii, umană sau animală. Problema este că, atunci când un metamorf se combină cu orice altceva înafară de om, există ceea ce unii ar numii mutații.
Mutațiile le pot oferi puteri superioare față de celelalte specii, le pot oferii mai multe avantaje, dar pot să îi facă să arate bizar, să fie mai mult animale decât orice altceva sau prea puțin animale. Unii se nasc cu o mulțime de boli, alții vin pe lume perfect sănătoși, dezvoltând după aceea boli fatale. Ce îi face pe aceștia să fie atât de sensibili, atât de predispuși la moarte? Odată cu observarea acestui fenomen atunci când speciile au început să se intersecteze, a devenit un obicei ca nimeni să nu se împerecheze cu un metamorf. Dacă o făceau, totuși, majoritatea alegeau să nu dea naștere unor copii doar ca să îi vadă morți în câteva luni sau câțiva ani. Era prea dureros să aduci pe lume un suflet sortit unui eșec iminent.
Există, cu toate acestea copilași care s-au născut astfel și au trăit destul de mult încât să se înmulțească la rândul lor. Un număr infim pe lângă cei care au murit, dar care oferă speranță științelor că ar putea găsi o soluție pentru a combina în siguranță metamorfii cu celelalte specii, ca toată lumea să se poate bucura de o familie.
Un proiect a fost înfăptuit în secret pentru a încerca să se găsească problema și soluția. Teste au fost realizate, persoane s-au oferit voluntare. Procesul a fost unul de durată și prima concluzie a fost trasă: corciturile, așa cum numeau ei această specie, puteau constitui o rasă superioară.
Marilor puteri implicate în acest proiect nu le-a plăcut deloc ideea. De ce să se zbată să creeze o specie care, dacă va realiza cât de puternică este, îi va ataca și le va lua tot ce au? Ca fiecare persoană cu un complex de superioritate și frică de cădere, singura deducție logică a fost că, da, urmau să facă rost de această specie superioară, dar nu aveau să îi lase vreodată să conștientizeze cât sunt ei de puternici de fapt. Aveau să mintă publicul cu descoperirile lor, aveau să spună că noua specie era inferioară. Copiii rezultați nu erau persoane, ci bunuri, asemenea animalelor.
Doi dintre cei șapte implicați în proiect s-au opus. Ceilalți cinci au acționat oricum. A rezultat doisprezece copii corcituri, pe care îi vor crește drept animale de companie, care vor face treburile murdare în locul lor, îi vor satisface la nivel sexual și orice altă idee le-ar mai fi venit lor în cap. Vor găsi cele mai bune combinații de corcituri. Doar dacă ceilalți doi nu ar fi acționat, la rândul lor.
Din doisprezece, au rămas doi.
Sarcina voastră este să încercați să îi identificați printre miliardele de persoane ce pășesc zi de zi pe această planeta. Un sfat? Ambii se află în Yevkin, în orașul Riverfield și trăiesc vieți normale, fiind conștienți că sunt corcituri, dar crezând că fac parte din acea infimă bucățică din specia lor care nu au dezvoltat boli mortale și nu o vor face nici de acum înainte.
Ce ziceți, aveți vreo idee de cine ar putea fi? V-ați dori să le fiți pereche?
CITEȘTI
ROMANCE: UNTOLD | enhypen apply-fiction
Fanfictioncât de departe ai merge ca să-ți împlinești iubirea? athena gwynedd linn;2024