ROMANCE: UNTOLD | enhypen apply-fiction

GIVEN-TAKEN

          — În numele zeilor, Shion, cum și-ar putea dea seama că îi mințim? a întrebat o voce masculină fină ca mătasea, ochi de culori diferite privindu-și prietenul pe sub sprâncenele groase, perfect pensate.

           Faptul că cel care ar trebui să iubească moralitatea dintre ei era cel mai mare dușman al ei în cazul de față îl înnebunea pe băiatul blond, așezat în poziție turcească pe covorașul din fața canapelei unde stătea prietenul său cu sprâncene stufoase. Din câte știa el, un auxiliar trebuia să ajute lumea, ceea ce din perspectiva lui însemna să fie sincer cu el însuși înainte de toate. Dar cum putea să aibă un astfel de comportament atunci când dorința lui cea mare era să mintă despre însăși specia din care face parte? Era ceva de neconceput pentru Shion, al cărui păr lung îi acoperea urechile, momentan umane și acoperea deci roșeața din obraji provocată de nervii pe prietenul său cel mai bun.

          — Nu este etic! a exclamat blondul, vocea lui dulce scoțând un sunet pițigăiat pe ultimul cuvânt. Dacă fiecare persoană ar umbla prin Riverfield mințind despre ceea ce este cu adevărat...

          — Nu este etic pentru specia ta, a comentat un al treilea, ce stătea chircit, cu picioarele peste cotiera fotoliului de la dreapta lui Shion. Pe noi ne doare în cur de regulile morale ale feelor.

           Băiatul de pe canapea putea să fie considerat cel mai superb dintre toți. Părul lui era puțin ondulat, îi ajungea lângă urechi și era de culoarea ciocolatei cu lapte topită. Trăsăturile i se aranjau într-o manieră nimic altfel decât masculină și serioasă pe forma pătrată a feței, cu un maxilar puternic și un gât gros, în jurul căruia avea un joker din zale de argint ce îl făcea să arate de câteva ori mai sexy. Singurul lui minus era faptul că era cel mai scund dintre prietenii lui, iar asta aducea uneori glume care îl deranjau, deși niciodată nu erau rău intenționate, dar ceilalți băieți nu se puteau abține. Trebuiau să știrbească într-un mod sau altul senzualitatea prietenului lor. Prea era perfect și dorit mereu de toate fetele.

          — Poate că aș minți și eu dacă aș avea posibilitatea să o fac, a spus blondul mai încet, ca pentru sine.

          — Putem să îți scriem noi profilul, s-a oferit cel cu ochii în două nuanțe: unul era căprui deschis, asemenea mierii din flori de munte, iar celălalt era de un albastru intens, amețitor, ce reflecta perfect partea care nu era umană din el. Ne-am mai oferit de trei ori deja, nu înțeleg de ce tot continui să ne refuzi.

          — Dacă intru să vorbesc cu fetele nu voi putea să le mint! Nu veți fi lângă mine douăzeci și patru din șapte ca să le scrieți în locul meu!

          — Nu ar trebui să mai aibă nicio întrebare despre specie dacă ai trecut-o deja în profilul tău, a spus bărbatul superb. Sau tu poți pur și simplu să fi sincer, ști că oamenii adoră feele oricum.

          — Nu prea sunt interesat în a mă întâlni cu oameni momentan, a pufnit acesta, privind fără speranță ecranul telefonului. Dacă scriu că sunt fae, vor sări toate pe mine și nu voi mai avea scăpare!

           — Mi se pare incredibil că te plângi că fetele îți dau atenție, săracul Noa și-ar dori să fie în situația ta, dar pe el nu-l bagă în seamă nici femelele din specia lui, dar din altele!

           Un al patrulea personaj a apărut dinspre una dintre cele două uși ce dădeau în camera de zi în care ceilalți trei stăteau așezați. Era una dintre rarele ocazii în care toți prietenii au reușit să se înțeleagă și să fie în același timp în același loc. Trei dintre ei erau în camera de zi, patru acum, luând un start în avans pentru scopul lor din acea zi. Trei dintre ei erau în bucătărie, sortând băuturile și snacks-urile pe care le-au cumpărat cu ocazia marii reuniuni. Al șaptelea era la subsol și era mai bine ca nimeni să nu fie curios de ceea ce se întâmpla acolo. Au învățat cu foarte mulți ani în urmă regula sfântă și nespusă de a nu-l deranja pe prietenul lor când face un... experiment.