Vreau și eu să am grijă de tine

8

Au trecut câteva zile de la acel incident iar Felix tot nu vorbește cu mine. Nici la școală nu mă saluta nici nu mai zic să vină la mine ca să mă întrebe acolo unde nu știe la diferite materii. Între timp părinți lui rose și ai lisei s-au certat destul de tare cu părinți mei în legătură cu ce s-a întâmplat și clar nu o să mai aibă familia lor de-a face cu a mea.
La finalul orelor înainte să plec m-am uitat pe orarul lui Felix și am văzut ca azi stă cu o oră în plus decât mine așa ca m-am gândit ca îl aștept ca poate așa o să am o șansă sa vorbesc cu el.

Mai erau doar o clasă pe lângă a lui Felix care mai erau la școală la ora asta. Era ora 7 și afar era destul de întuneric. Într-un final termină și Felix orele și se îndreaptă spre poartă și acolo dă nas în nas cu mine.
Nu mai stau să îi mai zic ceva sau să îl iau cu frumosul așa ca îl iau de mâna și îl duc la mașina mea. Nu apucă să zică ceva ca îl bag cu forța în mașina mea, mă urc și eu repede plecăm de la școală.

F: de ce m-ai luat așa? M-ai întrebat măcar dacă vreau să merg cu tine?
H: nu pentru ca știam ca nu vei accepta și trebuia să găsesc un moment în care să vorbim.
F: nu vreau să vorbesc cu tine, nu am ce să vorbesc cu tine
H: Felix trebuie să vorbești cu mine, am înțeles ca ești supărat pe mine dar măcar lasă-mă să te ajut la școală pentru ca am văzut ca îți scad notele și este de-abia primul modul
F: nu trebuie să îți faci griji de notele mele și să ști ca nu sunt supărat pe tine
H: atunci de ce tot fugi de mine?
F: nu contează asta și te rog oprește mașina. Mă duc singur acasă.
H: în niciun caz. Nu până nu îmi spui ce de mă eviți în halul ăsta
F: am spus ca nu contează
H: CE DRACU FELIF DOAR SPUNE-MI ODATĂ

Opresc brusc mașina pe mijlocul drumului și îmi întorc fața spre Felix și văd aceas privire pe care am văzut-o înainte să plece de la mine de acasă.

F: pentru ca îmi este frică de tine Hyunjin.

După ca am auzit ce a spus, mă întorc cu fața la drum și conduc mai departe încet până acasă fără să mai zic nimic. Nu mă gândeam ca ce s-a întâmplat atunci la speriat atât de tare încât să îi fie teamă de mine. Nu am vrut niciun moment să îl fac să îi fie teamă.
Parchez mașina și ne dăm jos din ea. Nu putea deloc să mă uit la fața lui Felix. Nu puteam să cred ca lui îi este frică de mine. După ce ca l-am speriat atunci am mai și țipat la el în mașină. Nu-mi puteam scoate din minte teama din privirea lui atunci când am țipat la el. Cat de prost pot să fiu

Ne urcăm în lift și până să ajungem la etajul nostru vedeam cum se mai uita la mine cu coada ochiului și când sa își facă curaj să îmi zică ceva ușa liftului s-a deschis iar eu am plecat imediat spre apartamentul meu. Intru la mine în casă și mă întind direct pe canapea. Când să mai am puțin să adorm bate cineva la ușă. Mă duc să deschid ușa și îl văd pe Felix în fața uși mele cu privirea îndreptată în jos întrebându-mă dacă poate să intre. Mă dau puțin într-o parte ca să poată de între în casă si închid ușa în urma lui.

Sufrageria mea era un haos... sticle de bautura aruncate peste tot pahare împrăștiate la fel și chipsurile peste tot pe podea.

F: nu știam ca ai dat o petrecere...
H: nu am dat... eu am făcut asta
F: de ce? Tu ai băut toate sticlele astea?
H: da
F: dar de ce? Nu ai mai putut sa te împaci cu rose?
H: nu îmi pasă de ea... nu vreau nimic de la ea... am făcut astea din cauza ta
F: de ce din cauza mea?
H: de o săptămână mă tot chinui să te fac să vorbești cu mine și tu mă tot eviți. Am vrut să îți explic tot dar am crezut ca ești prea supărat pe mine să ca îmi vorbești. Nu m-am gândit nicio secundă ca îți este frică de mine și ca de asta mă tot evitai. Vreau doar să clarific treaba te rog
F: bine... o să stau să te ascult
H: hai să stăm jos
F: bine

H: îmi pare rău ca a trebuit sa vezi scena aia dintre mine și rose... chestia este ca părinți noștri voiau să fim împreună și ne tot obligau să ne întâlnim, adică mă obligau pe mine ca ea voia asta. Nu știu dacă ea chiar era îndrăgostită de mine sau doar voia să i-o trag și să îi dau bani. De asta m-am enervat atât de tare ca tot îmi spunea iubire și se comportă de parcă ar fi soția mea.... Atunci când am lovit-o nu m-am gândit deloc la ce fac și am regretat imediat dar nu putea să arată asta ca ar fi continuat să țipe și să încerce să te de afară din casă mea. Nu voiam să te speri chiar nu voiam... de la atâția nervi nu mai eram sută la sută conștient de ce fac. Te rog iartă-mă chiar nu am vrut să te fac să îți fie frică de mine
F: te înțeleg... si nu ai de ce să îți ceri scuze.. fiecare reacționăm în felul nostru la nervi doar ca in trecutul meu fiecare zi era așa.... Atunci au fost doar câteva minute dar la mine acasă chestia asta dura ore și zi de zi era aceeași chestie... atunci când te-am auzit țipând mi-a m-am speriat și am încercat după să plec cat mai repede ca îmi era frică să nu îmi faci ceva rău. A fost prima dată când te-am văzut atât de nervos și m-am speriat
H: Felix îmi pare atât de rău... niciodat nu ți-aș face ceva rău și îmi pare sincer rău. Nu am vrut să te fac să îți amintești de trecut

.................
Îmi pare rău ca am lipsit atât de mult cu capitolul ăsta.... Am avut foarte multă treabă și încă am dar mi-am făcut timp să termin și capitolul ăsta....
🌸🌸