Încredere fără urmă

Prolog

„Uneori, iubirea este mai periculoasă decât orice crimă." - John Edgar Hoover

Kallista, o tânără ambițioasă și plină de curiozitate, își urma rutina zilnică într-o zi ca oricare alta. Se îndrepta liniștită spre locul ei de muncă, un job part-time care o ajuta să-și susțină finanțele în timpul facultății. Studia psihologia și era profund fascinată de paranormal, un interes destul de comun în acea perioadă, când misterele minții umane și fenomenele inexplicabile captau atenția multora.

Ajunsă la locul ei de muncă, biblioteca facultății, Kallista și-a întâlnit prietena cea mai bună, Esmeralda. Aceasta era mereu alături de ea, împărtășind aceleași pasiuni și discutând ore în șir despre subiecte obscure și fenomene stranii. Relația lor era una specială, fiind unite nu doar de prietenie, ci și de acea dorință comună de a înțelege lucrurile care scapă explicațiilor obișnuite.

— Hey, fată! a strigat Esmeralda, zâmbind larg. Purta o rochie verde care se potrivea perfect cu bentința albă de pe cap. Ochii ei, un amestec fascinant de albastru și verde, străluceau de entuziasm, iar buzele erau colorate cu un ruj roz, completându-i înfățișarea delicată.

— Bună! i-a răspuns Kallista cu un zâmbet cald, bucurându-se de prezența prietenei sale.

Esmeralda, plină de energie, a scos din geantă o carte veche, cu pagini îngălbenite și coperți uzate.

— Uite fată, am găsit cea mai ciudată carte! Pare veche rău... a spus Esmeralda, cu ochii strălucind de încântare.

Kallista și-a pus geanta pe tejghea, observând cum Esmeralda răsfoia cartea cu nerăbdare, întorcând paginile atât pe față, cât și pe dos. Curiozitatea o împingea să se apropie și să vadă ce anume o fascina atât de tare pe prietena ei la acea relicvă misterioasă.

Privind mai atent, Kallista a observat că acea carte avea o copertă din piele neagră, iar în mijlocul acesteia se afla o imagine gravată care părea să fie o busolă. La marginea busolei, un trandafir roșu strălucea, înconjurat de alți trandafiri legați de liane cu spini, dând coperții un aer sinistru și enigmatic.

— Uită-te la asta, Kallista ! a spus Esmeralda, în timp ce îi întindea cartea.

Kallista a luat cartea în mâini și cu o ușoară ezitare, a deschis-o. Prima pagină a dezvăluit o hartă desenată de mână, care reprezenta orașul lor, cu detalii atât de precise și vechi, încât părea să provină dintr-o epocă îndepărtată. Marginile hărții erau împodobite cu aceleași liane și trandafiri spinoși ca și coperta, iar pe măsură ce studia desenul, un sentiment de neliniște, dar și de fascinație, o cuprindea.

— Aici este terenul de fotbal, dar se pare că pe atunci era ceva cimitir sau o biserică, nu-mi dau seama exact... a spus Kallista, studiind atent harta.

— Așa ar părea! a confirmat Esmeralda, aplecându-se să vadă și ea mai bine. Părea la fel de intrigată, iar tonul ei sugera o combinație de curiozitate și neliniște. Privind mai atent, fetele au observat detalii care păreau să indice locații ce nu mai existau în prezent, clădiri vechi și drumuri dispărute. Kallista și-a mușcat buza de jos, încercând să înțeleagă ce ar putea însemna toate acestea. Era clar că harta ascundea o poveste uitată de timp, dar întrebarea era ce anume ar putea descoperi ele dacă ar continua să investigheze.

Continuând să răsfoiască paginile îngălbenite ale cărții, Kallista și Esmeralda au descoperit că nu era doar o simplă hartă. Pe măsură ce treceau peste paginile scrise cu cerneală aproape ștearsă, au început să apară texte și simboluri care le-au făcut pielea de găină. Cartea părea să conțină ritualuri de invocare a demonilor, vrăji și alte practici oculte, fiecare pagină dezvăluind instrucțiuni detaliate și ilustrații sinistre. Desenele de pe margini, cu cercuri magice și figuri bizare, le dădeau un sentiment de neliniște tot mai mare.