Am avut accese de plans zgomotos cand nimeni nu era cu mine si am ras in hohote cand eram inconjurata de prieteni. Am fost speriata, terifiata, ingrozita, furioasa. Am experimentat tot ce putea sa experimenteze o studenta in primul an la facultate. Dar acum sunt neajutorata. Trebuie sa ma angajez daca vreau sa supravietuiesc. Bineinteles, nu puteam eu sa fiu normala si sa nu distrug orice sperante parintilor mei. Am facut prea multe pagube la ferma bunicilor de data aceasta! Cum o sa imi continui eu facultatea daca ei refuza sa plateasca? Simplu: ma angajez. Nu o sa reuseasca vreodata sa ma schimbe. Sunt prea orgolioasa ca sa ii rog sa ma ajute macar cu plata taxelor.
-Copil nebun, fata prostuta, idioato! Ce ai facut? Eu inca te vreau ca prietena si colega de facultate.
-Doar am dat foc la cateva lucruri. Nu au murit oameni sau animale, dar cred ca am bagat in depresie cateva exemplare din fiecare.
Prietena mea rade cu lacrimi pana observa tigara din mana mea. Uraste sa ma vada fumand, dar decat sa ma droghez mai bine asta.
-Iar esti cu asta in mana? O sa te pun sa o inghiti candva!
-Deea, eu o sa mor, nu tu! Si trag un fum in semn de protest.
Stai dracu jos sau ce faci? Continui eu deja enervata de faptul ca sta in picioare in fata mea si ma omoara cu privirea!
-Bitch! Daca suntem intr-o cafenea de tot rasul, platesti!
-E ultima data! Ai mei nu imi mai dau bani pana nu le cer scuze lor si intregii regiuni.
-Si tu nu o sa faci asta.
-Exact!
-Ce dracu, femeie! Trebuie sa fi mereu asa nepasatoare? Ce o sa faci acum?
-Ma angajez. Raspunsul meu scurt o pune in incurcatura pe prietena mea din copilarie si de la soc trece la o criza de ras. Cand am devenit asa amuzanta?
-Sam, o sa-ti omori angajatorii. Imi spune ea dupa ce se opreste din ras.
-Probabil o sa vreau asta, dar o sa rezist cel putin o luna la un serviciu.
-Ai gasit ceva?
-Asistenta personala a unui om de afaceri.
-Nu e domeniul nostru si nici genul tau.
-Nu am altceva, Deea.
Suntem intrerupte de un baiat dragut. E chelnerul care ne ia comanda.
-In curand as fi adormit aici. Ce zici ca data viitoare sa nu astepti sa vina sfarsitul lumii!
-Scuza-mi prietena! A crescut cu maimutele!
-Lasa-l macar sa vorbeasca! Ii spun eu amuzata de fata chelnerului care, daca ar fi putut, ar fi fugit departe.
-Doua cafele, te rog! Una neagra, fara zahar si una cu lapte! Continua Deea ignorandu-ma. Nici eu nu ii dau atentie mereu deci nu ma deranjeaza foarte tare.
-Imediat, domnisoara!
-O, Doamne, vorbeste! Izbucnesc eu ca si cum s-ar fi intamplat o minune. Deea se stramba la mine, iar chelnerul pleaca speriat.
-Cand incepi? Continua interogatoriul prietena mea.
-Maine.
-Raspunsurile tale sunt atat de complexe! Te rog, opreste-te!
-Nu iti vine bine sarcasmul.
-Sa nu te apropii prea mult de familie, Sam.
-E prima regula.
-Tu incalci mereu regulile.
-Nu si pe asta!
-Respecta-ti regulile, Sam!
-Da, sefa!
-Unde o fi baiatul asta cu cafelele? Asta e momentul care o sa fie notat ca un acces de ras.
CITEȘTI
Privind apusuri
General Fiction"-Du-te dracu! Nu iti sunt datoare cu nici o explicatie! -Daca ma duc dracu, te iau si pe tine papusa! Am toate drepturile. -Papusa e aia cu care ma inselai ca totul e de plastic la ea inclusiv creierul. Nu ai nici un drept, intelegi? In cate limbi...
