Privind apusuri

Doar un film

Raluca se misca ca un titirez in bucătărie si nu face absolut nimic concret. Daca nu încetează omenirea o sa fie lipsita de aceasta blondă.
-Opreste-te dracu odată! Fac eu popcorn, tu explică care e faza cu Eduard.
-Nu înțeleg despre ce vorbesti, îmi răspunde ea cu privirea oriunde numai la mine nu. Pe dracu, nu intelege!
-Si eu m-am nascut ieri! Spune tot pana nu ajung la santaj!
-Bine! Il cunosc pe Eduard de la 2 ani. Am crescut cu el si Ayan. Exista o mica diferență, însă. Isi întrerupse monologul asa ca eu continuai.
-Te-ai îndrăgostit de el , dar nu vrei sa strici prietenia voastră.
-Da. In plus, el ma consideră o soră.

-O sa mai vedem asta, soro! Ii raspund eu cu zambetul meu diabolic pe fata. O sa fie interesant!

-O, nu! Doar nu ai de gand ceva nebunesc?

-Ba da! ii raspund eu si nu ii mai dau timp pentru o replica pentru ca strig ca bezmetica: Popcorn pentru nemancati!
-Cine dracu a ales filmul asta? Strig eu ca o apucata cand nici dupa jumatate de ora scenele sangeroase nu se opresc.
- Iti e frica, roscato? Intreaba Ayan cu cel mai enervant zambet al lui. I-as sterge zambetul ala cu un pumn dar sunt prea traumatizata de film asa ca raman la replici.
-Eu mai am putin si ma transform aici si el ma intreaba daca imi e frica. Cu ce am gresit de l-am cunosc pe el? Imi e frica de sange, tu, curajosule! Imi pare rau ca esti idiot!
Dupa ce imi tin eu discursul kilometric pe care, ciudat, nu l-a intrerupt nimeni, imi fac o iesire spectaculoasa si trantesc usa care nu e a mea apoi strig ca o apucata.
- Nu mai avem bautura! Eduard si Raluca faceti bine si cumparati! Apoi dispar din peisaj. Am nevoie de aer!
Cred ca a trecut deja o ora de cand am plecat. Am cateva apeluri de la apucate, dar s-au calmat. Am luat-o pe jos ca nu imi place sa ma plimb cu masina, prefer motorul. Sincer, nu stiu unde sunt, dar e un parc deci momentan raman aici. Acum, daca ma gandesc, de ce m-am enervat? A, da: e un idiot! Daca nu ar fii mandria si orgoliul meu atat de mari acum as sta linistita acasa, nu intr-un parc in care nu am mai fost niciodata. Ayan, idiot! Nu inteleg cum se suporta! Dar cu dramele mele am uitat de cei doi amorezi. Tastez repede un mesaj lui Ayan si astept! Da, tot pe el il astept. Prietenia cere sacrificii, iar eu ma conformez. Vad masina lui sport si ma urc in dreapta. Bineinteles ca el nu poate fi dragut niciodata:
- Data viitoare cheama dracu un taxi!
- Sper sa nu mai existe o data viitoare cu tine! Ii raspund eu plictisita.
-Toate vor o data viitoare cu mine, imi raspunde el arogant.
-Nu si eu! Acum opreste aici!
-Nu stii sa rogi frumos? Imi da replica pe un ton ce nu exprima nimic, dar totusi opreste. Nu ii raspund nimic si cobor. Ii tastez Ralucai un mesaj si plec acasa dupa ce mi-am recuperat masina. Gata si ziua asta! A fost doar un nenorocit de film, cred.