Idiotul de Ayan ma duce în mașina lui și pleacă Dumnezeu știe unde. Cum de nu am plecat din mașină cât încă era pe loc? Nu am vrut. Am fost curioasa sa vad unde ma duce. Plus, e amuzant cum crede el ca ma oprește o mașină sa fac ce vreau eu.
Cum el nu zice nimic de 15 minute, ma pun sa dorm ca doar nu stau după toți nehotaratii.
Ma trezesc amorțită și aproape mor când dau de o privire mult prea întunecată pentru gustul meu. Ayan se holbează la mine și după ce vede ca tot ce fac e sa ma așez mai bine în scaun îmi face semn sa ies.
Unde sunt? Greu de spus. Ce știu e că îmi e frig și că aș fi putut rămâne în mașină. Este o pădure și Ayan vrea sa îl urmez. Singura cu el în pădure? Rațional ar fi să nu mă duc, dar eu nu sunt rațională.
Îl urmez pe o cărare ceva timp. Nimeni nu zice nimic și asta nu deranjează pe niciunul momentan. Se oprește în fața unei cabane și caută probabil cheia in ghiozdanul pe care îl are cu el.
- Când fug de toți vin aici. Spune el nimănui în mod special. Într-un fel, asta mă face sa ma gândesc la obiceiul meu de a pleca.
Înăuntru este cald și mă întreb cum e posibil așa ceva când doar abia am ajuns.
- Are grija de cabană un prieten. În schimb, vine pe aici cu prietenii, prietena. Și uite ca mi-am auzit și explicația. Prefer sa nu vorbesc încă. Mă doare capul de la căzătură, ma doare mâna, genunchiul, spatele, tot corpul pentru ca idiotul ala nu vede pe unde merge. Îmi strâng instinctiv pumni și Ayan observă. Deschide o sticlă de vin și îmi aduce un pahar.
- O să te simți mai bine și aici poți sa te plângi de dureri în liniște, îmi spune în timp ce îmi întinde paharul cu vin alb.
As vrea sa spun ca am zâmbit misterios și i-am dat lumea peste cap, dar am de fapt o criza de râs. Și nu cred ca asta se numește sexy.
-Mulțumesc, ii spun într-un final.
-Cu plăcere! Acum o sa plec, sună-mă când vrei înapoi, îmi spune el și zâmbește. Încerc sa nu ma holbez la el, dar nu cred ca îmi iese. Am nevoie de companie asa ca îl opresc și ii propun un film. Accepta și toată seara asta facem.
Între timp sticla de vin e terminată și nu de mine care nu am voie alcool că sunt îmbibată în antibiotice și alte prostii.
Ayan e amețit bine și spune lucruri fără sens. Mă amuză poveștile lui din copilărie și ma gândesc ca am fost 2 norocoși cu niște părinți unii mai ciudați ca ceilalți. Ce, doar nu ies specimene ca noi din oameni normali?
-Apoi a dispărut Marius și tot ce a fost frumos a dispărut.
Ceea ce spune Ayan mă scoate din visare și tot ce pot sa spun e un "ce?" lipsit de vlagă. Cine e Marius?
-Și după ai venit tu și mi-ai mâncat nervii, continuă el fără sens. Ești sexy, roscato. Și cea mai ciudată persoană pe care o știu.
Eu ma amuz și îi mulțumesc cu un picior în fotoliu ce îl face să se învârtă puțin în lateral.
-Aș fi fost bun pentru tine dacă nu ar fi fost Marius, dar sunt prea prins în asta ca să încerc măcar. Să nu te îndrăgostești de mine, Sam.
E foarte serios în ceea ce spune și mă sperie, dar ceea ce fac e chiar opusul. Mă pun pe râs și îi zic:
-Stai liniștit că nici plătită nu aș ieși cu tine, nu ești genul meu. Acum, treci la somn până nu descoperi că ai chef de aventură.
Îl las într-una din camere și mă întorc la canapea.
Cine e Marius? Și de ce ar crede Ayan că mă îndrăgostesc de el? Nici beat nu se oprește din a se considera irezistibil, idiotul.
Și totuși, e puțin sexy. Dar nu destul cât să mă îndrăgostesc.
Adorm cu gândul asta pe canapeaua omului pe care îl consideram un răsfățat idiot și bădăran.
CITEȘTI
Privind apusuri
General Fiction"-Du-te dracu! Nu iti sunt datoare cu nici o explicatie! -Daca ma duc dracu, te iau si pe tine papusa! Am toate drepturile. -Papusa e aia cu care ma inselai ca totul e de plastic la ea inclusiv creierul. Nu ai nici un drept, intelegi? In cate limbi...
