Aici începe altă eu...
Căci m-am oprit la tine.
Eu, copilul rătăcit ,
Care umbla desculț
Și cu haine zdrențuite...
Tot ce am avut...
Rămâne dat cu totul.
Scheletul meu sunt eu
Și nu mă plâng ,
Când mi-am lăsat și pielea...
Nevinovați sunt cei
Care întind mâna .
De vină sunt aceia,
Ce afundă mâna-n buzunare
Ca să dea...
Atâtea învinuiri...
Iar buzunarul mi s-a rupt...
Nu mai sunt copil,
Dar haine zdrențuite
Mă ascund de lume...
Aici se odihnește eu...
Căci m-am oprit...
Nici eu nu știu de ce;
S-a deschis o ușă
Ce trebuia îngropată...
Și am ajuns aici...
O altă versiune,
Ce nu are reflexii;
Nici cerul nu se înalță,
Nici iarba nu-ncolțește.
CITEȘTI
Târziu... Departe... Interzis...
PoesíaUrmele mele-nsângerate rămân unde sunt puse, Ca mărturia sufletului meu să stea-n istorii, Ca multele dureri ce am lăsat nespuse, Să se ascundă-n umbra nefericitei glorii.
