Sub acoperirea minciunilor

CAPITOLUL 8: Insistențele Celiei

I

     Următoarea săptămână trecu pe nesimțite și fără vreun eveniment ieșit din comun. Investigația Freyei stătea pe loc, iar concediul ei era pe terminate și încă nu primise niciun răspuns de la misteriosul american. Agnes încetase să o mai bată la cap, căci acum se concentra alături de Daphne asupra organizării petrecerii de majorat a fiicei sale, ce urma să aibă loc peste două zile, la o sală de evenimente de lux din oraș. Celia îi spusese Freyei că familia rezervase locația cu mai bine de un an în urmă și că lista invitaților se ridica la nivelul unei nunți deloc restrânse, ceea ce nu o surprinse deloc pe polițistă. Daphne era foarte entuziasmată și se îmbrăca în fiecare zi cu rochia roșie pe care avea să o poarte și pe care o primise cadou de la părinții ei în urmă cu câteva luni. Freya se bucura să o vadă așa de entuziasmată la un timp atât de scurt după tragicul eveniment, deoarece fata trecea cu siguranță prin momente dificile. Îi oferi mai mult spațiu decât de obicei, retrăgându-se tot mai des în biroul lui Andon, ce odinioară aparținuse bunicului ei, și răsfoind cărți vechi. În mod surprinzător, Ray se purtase foarte normal cu ea în ultimele zile, iar acest lucru era privit oricum numai normal nu de către tânăra fată, care se aștepta constant ca orice gest sau vorbă să fie transformat într-un prilej de a flirta din nou cu ea.

     Mai erau doar trei zile și subinspectoarea trebuia să revină la muncă, lucru care o bucura și o întrista deopotrivă. Deși intenționase să rămână puțin timp în casa Werner și fusese profund dezamăgită de modificările ce fuseseră aduse anumitor încăperi, se atașase destul de mult de locuitorii casei și de atmosfera de acolo și îi era greu să se despartă de acel loc, conștientă fiind că de acum încolo nu mai avea niciun motiv să se întoarcă acolo vreodată. Oricât de mult l-ar fi iubit Celia sau Agnes pe vărul ei, ea rămânea o simplă rudă care nu fusese implicată cu nimic special în viața lui Andon și care era, până la urmă, o străină pentru cele două femei. Nu știa ce să facă în privința anchetei și nu voia să o dezamăgească pe Agnes, însă știa că odată întoarsă acasă, nu avea să își mai facă timp pentru a urmări piste, iar de la distanță șansele unei reușite nu erau prea mari. Cu toate astea, merita să mai acorde cazului încă o șansă, iar prezența lui Daniel Winthrop, directorul adjunct al firmei, la majoratul lui Daphne putea să o ajute să descopere informații noi.

     – M-am hotărât! zise fiica lui Andon Werner, privindu-se în oglindă.

     Freya își ridică privirea din telefon și își îndreptă atenția asupra fetei, care făcea o piruetă râzând.

     – O să-mi las părul desprins! continuă ea, trecându-și mâinile prin șuvițele șaten. Tu ce părere ai? Îmi stă mai bine așa decât cu el împletit?

     – Ești frumoasă oricum, o complimentă Freya. Cred că îl poți lăsa desfăcut, mie îmi place așa.

     Nu avea sens să îi ofere argumente foarte solide, căci Daphne se răzgândise de nenumărate ori în privința coafurii în ultima săptămână și era foarte nehotărâtă.

     – Bine, așa a zis și Ray.

     – L-ai întrebat și pe el? pufni tânăra. Bărbații nu se pricep la astfel de lucruri.

     – Am întrebat pe toată lumea și să știi că Ray îmi dă mereu păreri sincere și utile. Când eram mică făceam mereu parada modei când venea în vizită la noi.

     – Așa mult îți plăcea de el? râse Freya.

     – Era drăguț. Adică, este. Dar nu e pentru mine.

     Felul în care spusese ultima propoziție o determină pe Freya să se uite mai atent la chipul fetei și putu să remarce că aceasta se înroșise puțin.