Întâlnire sub clar de luna

Prolog

—Angel! Angel pe unde umbli?!
O aud pe mama strigându-mă de jos. 
—Antrenamentele încep în zece minute!
Striga și tata.
Cobor în liniște din copacul în care ma aflam și ma furisez în spatele mamei.
—Da, știu.
O iau pe mama prin surprindere ceea ce o face sa ma pună la pământ dintr-o mișcare.
Mama e o Lună puternica și curajoasa, nu ii e frica sa bata câțiva vampiri de una singura. E de altfel și foarte frumoasa, are ochi verzi ca de smarald și un par blond, lung pana la jumătatea spatelui pe care de obicei și-l tine într-o coada simpla. E destul de înaltă având un metru și șaptezeci și are un corp invidiat de multe femele din haita noastră cât și din alte haite de prin zona.
—Angel! De câte ori ți-am spus sa nu te mai furisezi în spatele meu?
Ma întreabă aceasta ajutându-ma sa ma ridic.
—De câte ori am și făcut-o?
Ii răspund amuzat, ridicandu-ma stângaci de pe iarba încă umeda.
—Angel! Ai antrenamente în mai puțin de zece minute și tu ștai cocoțat în copaci! Ce ești tu? Elf?
Ma cearta tata gesticulând enervat.
Tata e Alfaul haitei din Ohaio. Indiferent dacă ești om sau o creatura a supranaturalului te intimidează prin înălțimea lui și corpul de atlet pe care îl are și cu care se lauda. Are ochii albastri ca cerul vara și un par negru ca pana corbului. E strict și se enervează destul de repede daca întârzii la antrenamente, întâlniri, baluri...
—Acum plec, Alfa!
Spun accentuând ultimul cuvânt și  ridicându-mi mâinile în semn ca ma predau.
—Ai face bine sa te grăbești! Și vezi ce ton folosesti cand mi te adresezi!
Ma mustra el.
Ma întorc în direcția haitei și încep sa alerg prin pădure. Pădurea e destul de mare și sănătoasă. Îmi face mereu plăcere să alerg aici. În secunda următoare lupul meu mare și alb își face apariția alergând cu o viteza amețitoare.
Dacă întârziem iar ne pune Alex sa facem ore suplimentare!
Imi transmite el.
Acesta mărește viteza. În scurt timp ajungem în haita unde trecem pe lângă câțiva băieți care se grăbeau spre locul unde ne antrenam. Am ajuns în fata casei unde am copilărit și am sărit pe gemul dormitorului meu unde am luat forma umana. M-am îmbrăcat lejer după care am sărit pe geam și am alergat spre locul unde ne antrenam. Cred ca deja a devenit o obișnuință pentru mine sa folosesc geamul în locul uși.
Ajumng la antrenament exact când Alexander, Betaul haitei face prezenta.
De data asta am avut noroc!
Imi spune lupul meu.
Antrenamentul a decurs normal. Prin normal vreau sa zic ca după ce am facut câteva ture prin pădure, ca să ne încălzim am trecut la lupta corp la corp în forma umana. Bineînțeles că eu am luat bătaie de la Alexander ca întotdeauna. Ce ii mai place sa se dea mare!
După antrenamente am plecat fiecare acasă ca să luam masa de prânz.
Ca de obicei am întrat pe geam direct la mine în camera. Camera mea e spațioasă, cu un pat imens, dressing și baie proprie. Da, asta e luxul unui fiu de Alfa. Nu ma plâng... Nu am de ce... Sau...?
Imi fac un dus fierbinte și îmi iau haine comode. Ma arunc pe pat și iau telefonul de pe noptiera. Îmi pun un podcast și ma apuc sa desenez. Ca de obicei sunt întrerupt de bătăile la ușa.
—Da?
Marai deranjat.
—Tu cumva ai mârâit la mine?
Ma întreabă mama amuzata.
—Mama! Nu ma așteptam să vi tu. Am crezut ca e Lydia...
Ma scuz eu oprind și podcast-ul pe care îl ascultam.
Lydia e una din menajerele noastre. De obicei pe ea o trimite mama ca sa ma cheme în caz ca are nevoie de mine.
—Lydia sau nu tu tot trebuie sa vi la masa.
Imi spune mama și iese din camera.
Ma ridic leneș de pe pat și îmi pun desenul, încă neterminat pe noptiera împreună cu telefonul. Cobor la masa unde îmi găsesc părinți, perechia Beta și perechia Gamma cu copii lor. Alex și Carla, perechia Beta au împreună un băiat, Adam de vârstă mea iar perechia Gamma, Eliot și Ana au la rândul lor o fata, Elisa cu doi ani mai mica ca mine și pe Leo care are doar zece ani.
După ce m-am așezat la masa am început toți sa mancam.
Ca de obicei Adam se lauda cu ce mai făcuse azi în timp ce tata și Alex îl ascultau și îl lăudau. Ce sa zic... Adam e un vârcolac puternic, eu pe de alta parte... Sunt diferit de alți vârcolaci.
Într-un final Adam încetează sa se mai laude ceea ce ma bucura. Din păcate asta nu durează decât cateva secunde pentru ca tata ia cuvântul.
—Angel... Peste o saptamana se va organiza un bal. Balul de ziua ta. Faci douăzeci și trei de ani ceea ce înseamnă că ar trebui sa te gândești la viitoarea ta pereche. Știu ca nu ți-ai găsit sufletul pereche încă și de aceea m-am asigurat ca toate fetele fără suflet pereche din zona asta vor fi acolo.
Spune tata luand o gura din vinul lui scump.
—Vreau sa te comporți frumos cu ele și sa te străduiești sa arăți prezentabil. Nu ca data trecuta...
Spune el ultima parte mai încet.
Anul trecut a fost oribil. Am întârziat la propria petrecere dar am reușit sa ma strecor totuși fără a fi observat. După ce tata ma prezentat celorlalți Alfa fetele lor au început sa aibă un interes ciudat pentru mine. Arătau ca niște zombi gata sa ma devoreze. Din nefericire asta ma făcut sa sar pe primul geam după ce am luat forma lupina și am cam stricat toate decorațiunile si am dărâmat mesele cu mâncare. Tata a fost foarte dezamăgit de mine și felul cum m-am comportat.
—Da Alfa.
Spun cât sa ma audă.
După ce au mai vorbit de tot felul de întâlniri plictisitoare și cât de slab sunt la antrenament am reușit în sfârșit sa plec în camera mea. M-am aruncat pe pat și mi-am continuat desenul ascultând muzica.
Într-un final desenul nu arata asa rau... E aproape miezul nopții. Ma îmbrac in ceva mai acceptabil și sar pe geamul larg deschis.
Am chef de o plimbare nocturna prin pădure de unul singur...

......................................................................

—Haide Raven! Încă unul!
Ma încurajează Moly.
—Am băut o sticla întreaga!
Ii răspund stupefiata.
—Încă unul! Încă unul!
Continua sa insiste.
Pe Moly am întâlnit-o de curând, de când am venit acum o săptămână în Covington, Kentucky. E o fata de treaba, dacă nu bea prea mult... E destul de firava, are un metru șaizeci și un par creț, roșcat și ochii verzi. Chiar dacă are douăzeci și doi de ani e complet imatura când vine vorba de mers în club.
—Ok, gata!
O opresc eu din a mai face gălăgie.
Iau paharul și dintr-o ingititura dau cocteilul făcut de Jim pe gat.
—Ce ai pus în el?
Întreb strambandu-ma la barman.
—Eh... Un pic de aici... un pic de acolo... Ști tu!
Imi răspunde acesta plictisit.
Pe Jim l-am cunoscut acum trei zile când am venit cu Moly în club. E destul de frumușel, se vede ca face sala. Are parul de un ciocolatiu deschis și ochii căprui și niște bicepși...
—Îți place ce vezi frumoaso?
Ma întreabă acesta rânjind, observând ca ma holbam la el.
—Depinde...
Întru în jocul lui.
—Haide, nu fi timida... Doar spune ce vrei!
Spune aplecandu-se peste blatul ce ne desparte.
—As vrea... Sticla aia de whiskey din spatele tău!
Ii spun cu îndrăzneală.
Acesta zâmbește și se întoarce spre raftul din spatele lui.
Dupa ce îmi toarnă un pahar se întoarce la clienții lui doritori de otrăvuri.
—Cred ca suntem gata pe noaptea asta!
Ma adresez eu lui Moly și îmi iau haina pe mine.
—Deja? Dar nu de mult am ajuns!
Se plânge Moly ca un copil.
—Moly e deja patru dimineața! Haide, sa mergem!
Ii spun și îi dau haina și poșetă.
—Jim! Noi plecam! Trimite nota de plata la Moly!
Ii spun acestuia.
Nu e prima data când o iau pe Moly asa de la un club. Asa ne-am și întâlnit de fapt.
O trag pe Moly după mine pana la ieșirea din club după care opresc un taxi. Am deschis ușa din spate și i-am făcut loc lui Moly sa între după care am urcat și eu în taxi. Pe locul din fata, la volan se afla un tip destul de tânăr la cam douăzeci și cinci de ani. După ce ii dau adresa unde sta Moly îmi scot telefonul sa vad ce se mai petrece.
La scurt timp ajungem la Moly acasă. Moly are un apartament de lux cumpărat de părinții ei drept cadou de ziua ei. Asa e când ai părinți bogați... Întru și o las pe Moly în camera ei după care încep sa strâng dezordinea lăsată înainte de a pleca.
Demon fiind nu am nevoie de odihna. Da, pot sa imit somnul dar nu ma ajuta la nimic, nu acum.
După ce termin de împachetat hainele mi le așez înapoi în valiză și o închid. Azi va trebui sa plec. În general nu stau mai mult de o săptămână sau doua într-un singur loc. Devine plictisitor.
Cred ca următorul loc unde voi merge va fi Ohaio. Am auzit ca e drăguț acolo.
Undeva la ora doisprezece Moly se trezește doar pentru a fugi la baie și a varsă bautură consumata.
—Asa îți trebuie dacă bei fără limita!
O cert din ușa băii.
—Să ști că i-am spus lui Jim sa îți trimită nota de plata.
O anunț după ce termina de vărsat.
—Mi-e foame!
Se plânge ea.
—Comand mâncare acum! Ce vrei sa mănânci?
O întreb cu telefonul în mana.
—Vreau doar un sandwich. Și poate un ceai.
Spune și se trântește înapoi în pat.
—Ok. Ma duc sa îți fac!
Merg la bucatarie și ii fac lui Moly sandwichul preferat și un ceai de menta asa cum ii place ei.
—Tu ai mâncat?
Ma întreabă acesta așezându-se la masa.
—Da. Nu îți face griji pentru mine. Eu nu am băut peste masura.
Ii pun farfuria cu sandwichul în fata.
—Pofta!
După ce îmi mulțumește se apuca sa mănânce iar eu ștrang prin bucătărie.
—Să ști că azi plec.
O anunț.
—Azi? Când?
Ma întreabă privindu-mă scurt.
—Pe la trei după-amiaza. Am bagajele făcute.
Ii răspund.
—Pai atunci ar trebui sa mergem la cumpărături!
Spune acesta ridicându-se de la masa.
După ce Moly a luat ceva medicamente am mers la cumpărături unde a insistat sa îmi ia ceva sa mănânc pe drum. Nu am putut sa o refuz asa ca am sfârșit cu un rucsac de mancare de care nu am nevoie...
Deși am plecat mult mai târziu la drum decât ma așteptam am reușit sa ajung în Ohaio aproape de miezul nopții.
Ce frumoasa e luna!
Am oprit mașina lângă o pădure pentru a admira peisajul. Decid în cele din urma sa întru în pădure ca sa ma plimb puțin...