Întâlnire sub clar de luna

Capitolul 3

Îmi deschid ochii leneș deranjata de sunetele din camera.
Acum ți-ai găsit?
Ma întorc spre sursa zgomotului și realizez ca era doar Kai încercând sa strângă sticlele și alte chestii lăsate de mine aiurea prin camera.
—'Neața raza de soare! Ridică-te și strălucește!
Imi spune acesta pe un ton vesel.
—Kai... Nu am chef... Lasă-mă sa dorm...
Ma plang eu încă somnoroasa.
Acesta vine lângă mine și se așează la marginea patului.
—Trebuie sa te ridici din pat... E deja ora zece și tu nici nu te-ai trezit.
—Inca o ora...
Șoptesc închizându-mi ochii și făcându-mă confortabil.
—Raven... Hai Raven, azi ai ceva de făcut dacă îți amintești...
Imi spune acesta și așteaptă ca eu sa ma ridic, ceea ce nu se întâmplă.
—Hai Raven... Ești demon... Nu ai nevoie de somn dacă îți amintești asta!
Imi spune acesta și ma ia stil mireasa doar ca să ma lase pe propriile picioare câteva secunde mai târziu.
—Gata Rav, nu mai trage de timp și îmbracă-te cu ceva mai... decent.
Kai se întoarce la ale lui în timp ce eu ma uit printre hainele mele sa vad ce găsesc.
Sincer nu as vrea sa merg la el acum... Nu după ce am fugit asa...
Decid în final sa iau niște blugi negri cu... Un tricou alb și o geaca de piele.
Întru în baie și fac repede un dus apoi ma schimb repede aranjandu-mă în oglinda mere de pe perete.
Ies din baie atrăgându-i atenția lui Kai care ma scanează rapid cu privirea. Fac o pirueta și fac pe modelul prin camera. Brusc, o durere surda își face apariția în zona abdomenului și capul ma doare groaznic. Am impresia ca o sa leșin din cauza durerii provocate de... Nu știu ce a fost dar ma doare.
—Raven! Ești bine? Ce s-a întâmplat?
Ma întreabă Kai apărând lângă mine.
—Nu știu... Ma apucat brusc și... Angel... Cred ca l-am auzit, el...
Spun dar nu reușesc sa termin deoarece ma intrerupe.
—Angel? Despre ce înger vorbești?
Ma întreabă ajutându-ma sa ma așez.
—Asa îl cheamă. Pe el.
Îl lămuresc încercând sa ma calmez.
—Atunci mai bine ne-am grăbi, cel mai probabil e rănit.
Spune acesta și ma ridic de pe pat.
Ieșim din hotel destul de repede și întram în mașină lui.
—În regula... O sa mergem spre pădure și speram ca nu e nimeni prin zona...
Spune acesta pornind mașina și luând direcția pădurii.
—Ne despărțim și care îl găsește anunță. Nici nu știm despre ce e vorba deci nu te baga dacă vezi ca e alt vârcolac! Cel mai probabil se lupta pentru putere. Un Alfa poate fi provocat de alti alfa sau de masculii din haita pentru as dovedi puterea. Ști tu... În schimb dacă se lupta cu mai mulți vârcolaci... Ori se antrenează ori e atacat...
Imi explica acesta variantele în care am putea sa îl găsim.
—Dar dacă se lupta cu alte creaturi... Atunci e suta la suta atacat. Dar ai grija cum și cu ce intri în lupta. Înțeles?
Explica acesta.
—Înțeles!
Acesta oprește mașina pe marginea autostrăzii și coboram din mașină.
Ne luam amândoi zborul printre copacii încercând sa îmi găsim sufletul pereche.
Ceva îmi spune sa o iau spre direcția opusa și o fac fără a ma gândi prea mult. Kai, văzându-mă ca ma inalt mai mult ma urmează probabil chicind și de ce.
—L-ai găsit?
Ma întreabă acesta zburând în spatele meu.
—Cred... Ceva îmi spune ca e pe aproape.
Zbor spre stâncă mare de unde am și căzut și la baza acesteia îl vad...
—Uite-l!
Strig și ma îndrept spre el.
Acesta se bătea cu... Vampiri?
Imi strâng aripile pe lângă mine asemenea unui șoim gata sa își insface prada.
In ultimul moment mi le deschid luând un vampir pe sus și decapitandu-l. Kai procedează asemănător doar ca ii izbește pe vampiri de stâncă și le rupe capetele.
Vampirii, neștiind ce se petrece rămân o secunda sa se holbez la noi.
Angel profita de lipsa lor de atentie și îl decapiteaza pe cel mai apropiat vampir.
Reusim sa omoram majoritatea dar trei sau patru scăpa fugind în pădure.
—Ma duc după ei!
Spune Kai și își ia zborul printre copaci.
Angel abia mai respira în timp ce se uita la mine neștiind ce sa facă.

......................................................................

Angel...

Ma trezesc din cauza razelor de soare ce pătrund în camera mea.
Se pare ca încă trăiesc.
Decid sa stau în pat azi. Nu am chef sa ma ridic... Nu azi... Nu acum...
Ranile de ieri încă dor. Nu sunt vindecate complet și mai e și Asher care ei bine... Nu a dus-o niciodată mai rău... Incerc sa vorbesc cu el dar nu cred ca momentan e posibil... Știu ca îl doare... Și pe mine ma doare... Ea ne-a părăsit și cel mai probabil nu se întoarce... E un demon... Nu ii pasa de noi...
Cineva bate la ușă și întra fără permisiunea mea.
—Angel?
Mama întra în camera și închide ușa după ea.
—Cum ești?
Ma întreabă aceasta venind mai aproape de mine.
Nu ii răspund, în schimb ma întorc cu spatele la ea.
—Lasă-mă! Vreau sa mai dorm puțin.
O mint fără pic de rușine.
—Angel...
Imi rostește ea numele cu blândețe în timp ce se așează pe marginea patului.
—Știu ca ți-e greu...
Spune acesta trecându-și degetele prin parul meu.
—Sunt bine. Vreau doar sa dorm. Sa le spui fetelor sa facă liniște. Nu vreau sa aud un sunet.
Ii spun pe un ton aspru menit sa îmi ascundă durerea.
—În regula. Dar sa mânaci ceva... Ai nevoie de energie și nu te-ai refăcut complet...
Spune ridicându-se.
—Am sa ii spun Lydiei sa îți aducă ceva mai târziu.
Spune aceasta așteptând o reacție din partea mea.
Sunt sigur ca nici mama nu știe ce sa îmi mai zică. Și nici eu nu o prea ajut...
—Bine.
E tot ce spun după care mama pleacă în liniște fără a mai spune ceva.
Sunt conștient ca nu a fost bine ce am făcut. Mama a fost mereu alături e mine și ma înțeles din toate punctele de vedere dar acum e diferit... Doar ea ar putea sa ma înțeleagă. Dar ea ma părăsit... Și nici măcar nu ii știu numele...
Ce zici Asher? Mergem sa o cautam prin pădure?
Acesta nu îmi răspunde. În schimb primesc un scancet din partea lui. Știe și el ca nu am cum sa o găsesc acolo... Dar totuși... Nu mor dacă merg sa o caut.
Ma îmbrac cât de cât decent și ies din camera pe geam.
O iau pe langa casa și întru în pădurea deasa. Merg spre Stâncă Berbecului, acolo unde am "întâlnit-o" prima data.
Stau la baza stâncii și ma plimb prin jur.
Da... Clar nu o găsesc aici...
Vreau sa ma întorc acasă dar de nicăieri apar dintre copacii...
—Vampiri...
Marai la aceștia, vre-o douăzeci de  vampiri la o numărătoare rapida.
Cum de nu i-am simțit când au călcat în pădure...
Aceștia își scot colții ascuțiți și ghiarele lungi.
Încerc sa îl scot pe Asher la iveala dar acesta nu e în stare de prea multe.
Chiar dacă sa mor acum suna tentant nu am de gând sa mor de mana unor vampiri ca ei.
—Ce e potaie? Te vezi încolțit?
Începe unul a râde.
Adevărul e ca fără Asher e cam dificil sa ma lupt cu atâția vampiri...
Când vampirul vede ca nici măcar nu l-am băgat de seama se nepusteste asupra mea. Reușesc din fericire sa îl prind și sa îl decapitez. Nu am de gând sa îi las vi, vor face prăpăd dacă ajung la haita.
Ma întreb cum de tata nu ia simțit încă. E încă teritoriul lui.
După ce îl decapitez pe sugatorul de sânge ceilalți ma ataca și ei.
Într-un moment de neatenție unul dintre ei reușește sa își înfigă ghiarele în abdomenul meu, durerea apărând aproape instant.
Grozav... Nu imi ajungea durerea provocata ieri...?
Încerc sa ma feresc de celelalte lovituri care veneau destul de rapid una după alta obosindu-ma. Acum îmi pare rău că nu am mâncat nimic de dimineață...
Într-un final rămân fără pic de energie cazad în genunchi pe iarbă.
Măcar am un final demn de un viitor Alfa care a fost aproape respins de sufletul lui pereche...
Unul dintre vampiri se apropie de mine cu ghiarele lui lungi gata sa imi faca felul. Îl privesc cu scârbă pe nemernic stand cât se poate de drept în fata lui așteptându-mi moartea.
Acesta rânjește și își ridica mana pentru a aplica lovitura finala.
Cine ar fi crezut ca voi muri asa?
De nicăieri apare... ea, perechea mea și îl ia pe vampir la o plimbare decapitandu-l în aer de parca ar fi o gaina. De nu știu unde mai apare un înaripat, are aripile negre ca ale perechii mele și aura asemănătoare. Demonul ia doi vampiri și ii izbește de stâncă decapitandu-i și pe aceștia. Profit de neatenția vampirilor pentru a-l decapitat pe cel mai apropiat de mine.
Reușim sa ii omoram aproape pe toți, cei trei rămași fugind în pădure.
—Ma duc după ei!
Striga demonul și își face loc printre copaci.
Ma uit la perecha mea neștiind ce sa spun. Asher e și el la fel de debusolat neștiind ce are ea de gând sa faca.
Ma las sa cad pe iarba moale obosit din cauza luptei avute și a ranii care inca sângerează.
Ea se apropie de mine cu pași repezi și ingenunchiaza lângă mine.
—Angel...
Imi șoptește numele aplecandu-se deasupra mea.
—Imi pare rău...
Spune acesta ridicându-mi capul cu mâinile ei micuțe.
Ii aud urletul tatei și în următoarele secunde lupul lui și al mamei apar lângă mine mărind la sufletul meu pereche. Haita e în spatele lor începând sa ii dea târcoale perechii mele.
E în regula... Ea ma salvat...
Transmit haitei prin link.
Aceștia se relaxează lăsându-mi perechea în pace.
Ma uit la chipul ei studiind-i trăsăturile înainte ca totul sa se preschimbe în negru.

......................................................................

Incerc sa îmi deschid ochii dar renunț din cauza luminii care practic ma orbește. Încerc sa ma ridic dar doua mânuțe ma opresc din a o face.
— Nu te ridica! Dacă te ridici te va durea...
Imi spune o voce calda și plăcută.
Imi întorc capul spre ea... Da, era perechea mea. Putin îngrijorata după fata pe care o făcea dar la fel de frumoasa.
—Hey...
Incerc sa spun dar a sunat mai mult ca o șoaptă chinuita.
—Cum te simți?
Ma întreabă ea luându-mi mana într-a ei.
—Acum ca ești cu mine... Mult mai bine.
Spun zâmbindu-i și trăgând-o puțin mai aproape de mine.
De asemenea Asher e în culmile fericirii și abia așteaptă sa o întâlnească, sa o cunoasca...
—Imi pare rău că am fugit ieri...
Se scuza acesta, tristețea citindu-i-se pe chipul angelic.
—E în regula. Acum vei sta cu mine și va fi totul bine, nu?
O întreb nesigur de afirmația făcuta mai devreme.
—Defapt... Trebuie sa vorbim despre asta...
Imi spune privind undeva în stânga ei, într-un punct mort.
Nu pot sa cred...
—Te rog nu îmi face asta!
O implor fiind sigur ca ma va respinge.
Dacă Asher a fost incantat și calm pana acum, acum e destul de agitat și de îngrijorat privind răspunsul perechii mele.
—Angel...