Întâlnire sub clar de luna

Capitolul 1

Angel...

Inspir adânc aerul curat de pădure și încerc sa ma relaxez.
Dacă tata ma mai bate mult la cap cu perechea mea și cum ca într-o zi voi conduce haita si ca ar trebui sa fiu mai responsabil, s-ar putea sa renunț chiar la a mai fi Alfa. Bineînțeles că atunci ma va renega ca fiu al lui și voi deveni un Rougue. 
Nu ma deranjează sa trăiesc singur. Mi-aș putea întemeia propria haita de renegati și sa trăiesc ca un adevărat Alfa dar tot aș pirtde-o pe mama, unica ființă de pe aceasta lume care ma iubește și are grija de mine.
Las un oftat sa îmi scape printre buze și decid sa ma indrept spre mijlocul pădurii. Acolo se afla o cascada destul de mare unde de obicei mai vin sa îmi exersez săriturile.
Pădurea e ca de obicei liniștită asa ca aleg sa ma plimb pana ce ajung destul de departe de haita. Îmi las lupul alb sa iasă la iveala.
Asher, lupul meu, aleargă liber prin pădurea luminata de luna plina, albastra de pe cer. Acestea sunt nopțile mele favorite, când sunt doar eu și luna plina.
Asher aleargă pana la cascada unde urca cu salturi mari în vârful cascadei, pe o stâncă. Își ridica botul spre luna pregătit sa înceapă o adevărată serenada pentru luna superba de pe cer dar a fost întrerupt de ceva. Sau mai bine spus de cineva.
Am simțit și eu. Era o prezenta stărina pe teritoriul meu și nu este un om.
Fara a-mi da un moment de gândit Asher a sărit de pe stâncă și a început sa alerge spre prezenta străină din pădure pentru a o înfrunta.
Ce pot sa spun? Asher e un adevărat lup de Alfa, încă de la prima mea transformare mama a știut asta. E într-adevăr mult mai mare ca lupii celorlalți din haita și mult mai puternic. Dacă vrei sa nu ii faci o vizita de urgenta lui Daniel, doctorul haitei noastre, ai face bine sa nu te pui cu Asher.
Din câte îmi pot da seama Asher se îndreaptă spre marginea pădurii acolo unde se afla o autostrada.
Din neatenție Asher aproape doboară un copac tânăr, ferindu-l la timp.
Ce-i cu tine Asher? Ia-o mai ușor prietene, o sa dărâmi toți copacii în calea ta!
Acesta nu încetinește câtuși de puțin făcând prăpăd în jurul lui. Se pare ca nu ma auzit. Sau nu vrea...

......................................................................

Raven...

Deschid usa mașini și sunt întâmpinată de aerul rece al nopții.
Cobor din mașină și o închid departandu-ma de ea încet. Am parcat-o suficient de bine încât sa nu încurce pe nimeni și sa nu fie văzută. Întru în pădurea ce părea a fi imensa. Sper doar sa nu dau de ființe nu tocmai ospitaliere prin pădure. Dacă stau sa ma gândesc ar putea fi de la vampiri la vârcolaci și kitsune întunecate aici. Pădurea pare destul de liniștită asa ca nu cred ca e vre-o amenințare prin jur.
In timp ce ma plimb prin pădure pot auzi păsările nopții și greierii care își canta veșnicul cântec. Printre copacii înalți și tufisurile dese poți vedea licuricii zburând în dansul lor specific și magic.
Nu strica sa ma plimb prin pădure mai des....
Vara, pădurea e superba și asta îmi amintește de o alta vara pe care am petrecut-o într-o pădure...
Cred ca acum o vara sau doua... Eram cu un alt demon, Kai și o gașca de oameni. Kai nu era numele lui real, era numele cu care se prezenta oamenilor dar și eu tot asa îl strigam... Era un demon de treaba... Asta dacă nu luai în considerare faptul ca îi adusese pe adolescenții aceia în pădure ca le devoreze sufletele.
A fost o săptămână distractiva. Nu ma plâng. Adolescenții au fost dați dispăruți și politia i-a găsit după câteva săptămâni. Din câte am intelas uni au anunțat unde se duc asa ca politia a trebuit doar sa organizeze o căutare. După ce au fost găsiți politia a constatat ca a fost vorba de o supradoza. Au închis cazul iar cadavrele au fost duse la părinții acestora pentru înmormântare.
Sau asa mi-a povestit Kai câteva săptămâni mai târziu după ce ne-am întâlnit iar, într-un bar prin Manhatten, New York. În New York am stat în jur de doua săptămâni, la Kai pentru ca avea el un apartament acolo. New York e mare și mi-a trebuit ceva să-l vizitez.
Chicotesc scurt la amintirile plăcute din ultimele călătorii.
Toată viata am călătorit... Ai mei nu m-au vrut iar demonii ceilalți nu m-au placut deloc. Nu știu de ce... Nu știu ce am făcut sau ce s-a întâmplat dar asa a fost mereu...
Am văzut o mare parte din lumea asta... Câteodată mă întorc în anumite locuri care îmi sunt dragi sau merg cu alte persoane sau ființe supranaturale. E plăcut sa ai companie când de obicei călătorești singur...
Revenind cu capul pe pământ mi-am dat seama ca ma ratacisem. Nu e mare lucru dar trebuie sa îmi găsesc mașina. Acolo am totul, acte, bineînțeles false, haine, ceva bani de una, alta...
Oftez asezandu-ma pe o piatra mai mare de lângă un copac.
Ar fi o varianta sa zbor peste linia copacilor și sa îmi găsesc mașina asa dar asta ar însemna să mă expun într-un loc pe care nu îl cunosc...
Asta e o regula importanta pentru mine... Dacă ma aflu într-un loc străin nu îmi iau anumite riscuri cum ar fi expunerea. Exorcisti se afla peste tot.
Ma ridic de pe piatra și decid sa o iau în directa de unde am venit... Dar de unde am venit?
Ma uit la copaci, tufișuri și orice am în jur... Nimic cunoscut de mine...
Las încă un oftat sa îmi scape și decid sa merg într-o directe aleatorie.
In cele din urma ajung pe o stâncă mai abrupta.
Poate reușesc sa vad ceva de aici...
Din neatenție cad de pe stâncă și chiar înainte sa îmi deschid aripile negre ca de corb... Nimic... Nu mai vad nimic...