Întâlnire sub clar de luna

Capitolul 4

Raven...

—Te rog nu îmi face asta!
Ma implora el cel mai probabil gândindu-se la ce e mai rău.
—Angel...
Ii rostesc numele calma.
Acesta se uita în ochii mei îngrijorarea citindu-i-se în ochii lui albastri.
—Angel... Nu te voi renega.
Ii spun iar acesta se relaxează instant.
—Atunci? Care e problema? Spune-mi și am sa o rezolv! Indiferent de ce ar fi și cât ar dura...
Imi spune acesta uitându-se in ochii mei.
Ii zâmbesc. Kai avea dreptate, Angel chiar ar face orice pentru mine.
—Bine. Am sa îți povestesc dar mai întâi ar fi bine sa te odihnești.
Spun plasandu-i un sărut pe frunte.
Acesta zâmbește și spre uimirea mea nu comentează deloc.
Vreau sa ies din camera dar acesta ma prinde de mana nelasandu-ma sa mai fac un pas.
—Te rog stai cu mine...
Imi șoptește el somnoros.
Ma las trasa de el pana lângă patul unde se afla acesta întins.
Asesta ma trage mai aproape pana când sunt nevoita sa ma întind lângă el. Angel îmi zâmbește dulce și isi înfășoară bratele în jurul meu, starngandu-ma la pieptul lui de parca i-ar fi frica ca am sa dispar. Îl iau și eu într-o îmbrățișare comodă acesta relaxandu-se și în cele din urma adormind.
Il privesc cum doarme liniștit în bratele mele și las la iveala un zâmbet ce mi se întinde pe toată fata.
—Cum se simte?
Ma întreabă o voce șoptita din pragul uși.
Aproape sar de pe loc cand o observ pe femeia ce sta și se uita la mine cu blândețe.
—Stai liniștită draga mea, am venit doar sa vad ce mai face Angel. Dar cred ca e pe mâini capabile...
Chicoteste aceasta analizând poziția în care eu și Angel stam.
Plec capul rușinata și afișez un zâmbet timid.
Dacă stau sa ma gândesc mai bine femeia acesta e viitoarea mea soacra și nu cred ca e bine sa o enervez încă de la prima noastră întâlnire.
—Dacă îți este foame draga mea, nu ezita sa ma anunți.
Imi zâmbește aceasta și pleacă în drumul ei.

......................................................................

Luna Carolin...

—Dacă îți este foame draga mea, nu ezita sa ma anunți.
Ii spun fetei zâmbind și plec după câteva secunde.
Adevărul e ca nu știu ce sa spun despre ea...
Ieri Angel a dispărut în pădure și ea a apărut din senin ca mai apoi sa fie găsiți împreună Angel rănit destul de grav... Apoi dupa ce Angel o eliberează acesta fuge și se întoarce doar când Angel e atacat de un grup de vampir și e din nou destul de grav rănit...
De nicăieri apar doua brate puternice ce ma înconjoară.
—Ce e Luna mea? Ce te preocupa?
Ma întreabă perechea mea.
—Fata asta... E demon... Iar puiul nostru e un vârcolac... Și totuși sunt suflete pereche... Nu ți se pare ciudat?
Imi întreb perechea nesigura de legătură dintre cei doi.
—Defapt foarte... Nu am mai auzit de asa ceva... Dar ști doar... Exista tot felul de perechii unde cei doi sunt destul de diferiți. Dacă ii mai ști pe Mike și Linda? Mike e un vârcolac iar Linda e o vrăjitoare și totuși sunt suflete pereche... Plus ca au existat de-a lungul timpului și cazuri unde un demon și un înger au fost suflete pereche sau un vârcolac și un vampir...
Imi explica el așezându-se pe unul din scaunele de la bar.
—Da, ai dreptate... Exista tot felul de perechi în lumea asta...
Spun și îmi sărut perechea scurt și tandru.
—Nu ai de ce te îngrijora... Dacă demonul ala ii face ceva lui Angel... Caroline... Ai cuvântul meu de Alfa ca o sfasii în bucăți!
Imi promite acesta și ma mai liniștesc.
Recunosc ca încă sunt puțin îngrijorată dar sunt totuși mama lui, am dreptul sa fiu îngrijorată pentru puiul meu. Inclusiv când se întâmplă să fie în pericol... sau în preajma unui demon...

......................................................................

Raven...

Meditez la ceea ce ar trebui sa ii spun sufletului meu pereche.
E asa drăguț când doarme...
Zambesc involuntar și îmi trec o mana prin parul lui mătăsos.
Angel doarme deja de mai mult de opt ore și se poate trezi din moment în moment. Mi-am făcut și eu stocul de energie și ma gândesc continuu la ce sa ii spun...
Oftez adânc...
O sa vad eu ce ii voi spune.
Nu vreau sa ascund nimic de el dar... sunt anumite lucruri care nu sunt asa ușor de spus... Ma joc cu degetele prin parul lui în timp ce ma gândesc la un plan bun.
Îl simt pe Angel stângandu-mă mai aproape de el, dacă asta era măcar posibil.
Inspira adânc și își ridica capul somnoros uitându-se la mine.
Ii zâmbesc dulce.
—Imi pare rău, nu am vrut sa te trezesc!
Ma scuz dar acesta nu se oprește din a se uita la mine.
—Am ceva pe fata?
Îl întreb nesigura daca fata mea e ok.
—Doar frumusețe...
Imi spune zâmbindu-mi încă somnoros.
Simt cum obrajii îmi iau foc.
—Cum ai dormit?
Ma bâlbâi incercand sa schimb subiectul.
Acesta se așează înapoi fără a îmi răspunde la întrebare.
—Nu cred ca am dormit mai bine vreo-data... Defapt încă cred ca visez, cel mai frumos vis cu îngerul meu care ma veghează.
Spune acesta rămânând cuibărit în bratele mele.
—Inger? Mai bine zis demon.
Spun reamintindu-i specia din care provin.
–Pentru mine vei rămâne mereu îngerul meu.
Imi răspunde acesta încă somnoros.
Zâmbesc fără sa îmi dau seama în timp ce îmi treceam degetele prin parul lui.
Mai stam asa câteva minute, în liniște deplina.
—Nu te-am întrebat, cum te cheama?
Ma întreabă ridicându-și capul pentru a ma privi în ochi.
—Raven.
Ii răspund simplu.
—Raven...
Imi repeta acesta numele.