PREFERATA ȘEFULUI

CAPITOLUL IV: ȘEDINȚA DE LA MIEZUL NOPȚII

   M-am întors cu șeful înapoi la mașină, iar o dată puși în mișcare către conac, am început să mă uit în oglinda mașinii la părul meu roz, încă nu-mi venea să cred cât de frumos îmi stă.

- Te prinde bine!  Spun către ea în timp ce m-am uitat și eu la mine în oglinda retrovizoare.    Nu vrei să te uiți la telefon?

- Mă uit acasă domnule.  Îi răspund timidă.

- Ce crezi? Îmi stă bine blond? Ca să știu dacă râde sau nu Bellucci de mine.  O întreb râzând și am auzit-o cum a chicotit încet.

- Da. Vă stă bine! Dacă domnul Bellucci o să râdă de dumneavoastră, atât Îi trebuie.  Spun râzând.

- Cleo, pot să te rog ceva?

- Da domnule, spuneți.

- Are Minhyuk dreptate, nu mai vorbi cu mine formal. Sincer să fiu mă simt bătrân câteodată și când mă gândesc că mâine este ziua mea și fac 28 de ani parcă nici nu-mi vine să cred.

- Bine atunci, nu mai vorbesc.  Îi răspund timidă.

- Vreau să văd! Parcă văd că peste un minut mă strigi iar "domnule" . Spun râzând.

- Mai aveți vrei surpriză pentru mine? Deja simt că sunt prea multe și nu știu dacă mai fac față.  Spun în timp ce dau aerul condiționat la maxim.

- Din păcate nu, dar am avut dreptate.

- Cu ce anume?

- Iar ai vorbit formal.

- Acea fată unde o să stea? Întreb îngrijorată în timp ce mă uitam pe geam, iar atunci am văzut o mașină cum mergea haotic și cu viteză din cealaltă parte a intersecției și era să intre în noi.  AVEȚI GRIJĂ!

Reacția lui Cleo m-a speriat și am pus frână instant, iar câteva secunde mai târziu a venit din stânga o mașină și a intrat în oamenii te pe trotuar oprindu-se într-o clădire.

- Vai de capul meu!   Spun mirat de situație, apoi m-am uitat la Cleo care se uita la mine.   Ești bine? O întreb îngrijorat.

- Da. Am crezut că l-ai văzut!   Exclam speriată către el.

- Cleo, ăia pe partea aia au semafor! Nu a oprit, nu sunt eu de vină.      La scurt timp a venit un echipaj de poliție care a eliberat intersecția și am ieșit din oraș în scurt timp. Pe drum Cleo n-a mai spus nimic și m-am gândit să-mi cer scuze, din cauza mea era să murim adineauri.    Îmi pare rău!

- N-are nimic, dar m-am speriat. Totuși ai dreptate, n-a fost vina ta, dar trebuia să-l fi văzut cum venea.

- Aici nu te contrazic cu nimic.  Spun cu jumătate de gură către ea știind clar că avea dreptate.

Când am ajuns în oraș am oprit la semafor și dintr-odată a trecut o mașină în viteză pe lângă noi, iar Sara s-a speriat și mai mult decât era înainte.

- HO NEBUNU' DRACULUI! ȚI-AI CUMPĂRAT STRADĂ?   Spun nervos scoțând capul pe geam, apoi am văzut cum a intrat în niște oameni și mai apoi într-un restaurant.  Aoleu... . 

- Oamenii ăia...au murit?  Îl întreb speriată pe Minhyuk, care se uita și el în aceeași direcție.

- Posibil, la cum a intrat în ei nu cred că a supraviețuit careva.      

După ce m-am uitat atent la toate mașinile din intersecție, am văzut pe sensul opus mașina lui I.M cum a trecut prin fața mea.

- Mult ai mai stat mâncați-aș gura ta! Spun uitându-mă plictisit după mașina lui așteptând ca poliția să de-a drumul la trafic și pe sensul meu.