PREFERATA ȘEFULUI

CAPITOLUL VII: UN PRIETEN VECHI, DAR NU AL MEU

- Domnule, aveți un oaspete!    Spune unul dintre oamenii mei intrând în biroul meu.

- Da? Cine mai exact?  Răspund curios fumând liniștit din trabucul meu, iar în acel moment l-am văzut pe Bellucci intrând cu mai mulți oameni de-ai săi. Am văzut că îi lipsea o mână și instant mi-am dat seama cine i-a și tăiat-o.

- Vreau să vorbim!   Spune Bellucci uitându-se la mine ca un câine plouat cerșind pâine la toți trecătorii de la colțul străzii.

- Te ascult prietene, i-a loc!  Dacă nu-mi convine ideea ta, să știi de acum că o să pleci de la mine și fără cealaltă mână. Ce i-ai făcut lui I.M de ți-a tăiat mâna?  Hmm?  

- Vreau...vreau să-l omor și tu o să mă ajuți. Știu că tu vrei să pui mâna pe averea tatălui său de ani buni, așa că acum ai ocazia. Dă-mi cei mai buni oameni ai tăi să îi iau cu mine în Portofino și am să-l omor acolo și după împărțim averea la jumătate. Este frumoasă plata!    

L-am văzut cum a făcut semn la oamenii săi, doi au venit în fața mea cu patru serviete pline cu bani, iar ceilalți au băgat în încăpere 20 de fete minore italience și sigur virgine, știu că Bellucci nu-și permite să mă fraierească.

- Prietene, ai o șansă! Dacă îl omori și-mi aduci personal capul lui, foarte bine, iar dacă nu, am să vă tai eu capetele la amândoi după.

- 50-50%, da?   Întreabă Bellucci serios.

- Nu. 75%!

- 70%! 70 atunci.

- 80 atunci!   Îi răspund tăindu-i din nou mâna cu tot cu ghips.

- B-bine...80.    Spune Bellucci înainte să leșine.

După ce oamenii săi l-au luat și au ieșit afară, am început să fumez liniștit din nou gândindu-mă la un plan mai bun și mi-a venit unul foarte bun.

- Faceți-i lui Chankyun o vizită vă rog! Să nu-l omorâți, îl vreau viu.    Spun serios către mercenarul care stătea lângă mine.

- Da domnule! Ar trebui să meargă în Portofino...nu, domnule? De ce îl vreți aici?

- Dragule, fă ce-ți spun eu și nu te mai stresa cu chestii care nu-s de nasul tău. Îl duc eu pe Chankyun în Portofino pe gratis, nu-i ca și cum nu mi-aș permite. Este fiul fostului meu prieten, măcar atât să fac, nu? PLECAȚI O DATĂ!

Fără să mai spună niciunul nimic, oamenii lui Khan s-au imobilizat și au început să pregătească armele și mașinile, imediat peste câteva minute, plecând spre conacul Blackhouse.

Stăteam cu toții în biroul meu de ceva timp și așteptam ca Chan să ne aducă cafelele. Am văzut că nu mai spunea niciunul nimic de câteva minute bune, iar când am ridicat capul din telefon, am văzut că Minhyuk stătea cu Sara, Cleo pe telefon și Kihyun cu nasul într-un ziar.

- Azi avem treabă! Știți, nu?   Ii întreb plictisit pe toți.

- Da, știm.  Răspunde Minhyuk.

- Am adus cafelele!   Spune Chan politicos intrând în biroul meu servindu-ne pe toți, mai apoi plecând înapoi în bucătărie.

- Minhyuk, tu iei un grup de patru oameni și mergi să-i supraveghezi pe cei care încarcă muniția și mașinile, iar tu Kihyun iei un grup de zece oameni și vă împrăștiați prin oraș. Vreau să știu clar și precis dacă a plecat Bellucci sau nu, bine?    Spun serios către ei doi și i-am văzut cum deja sorbeau mai repede din cafele cu pistoalele în mână.

- Imediat!   Spune Kihyun ieșind afară cu cafeaua în mână.  Pa! Pa Cleo!

- Pa!   Spun uitându-mă după el cum a ieșit afară.